Stiri Neil LaBute

Neil LaBute

Ieri

Teatrul: 
Teatru 74
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
26 Feb 2010

Cele două texte ale lui laBute vorbesc despre cuplu, dar nu numai. Despre societatea americană, dar nu neapărat. Despre oameni “murdari”, minciună, suișuri și coborâșuri, aparențe, dar și despre dragoste și încă “ceva” ascuns adânc în noi care ne face să vrem să ne reparăm greșelile, să mergem mai departe, câte doi.

Nişte fete

Teatrul: 
Teatrul „George Ciprian“ - Buzău
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
26 Nov 2009
Autorul: ascendenţă complicată (gene franceze, engleze şi irlandeze) • fiu al unui şofer de camion care a visat să ajungă aviator • născut la Detroit pe 19 martie 1963 • are un frate mai mare • mama, cu zece ani mai tânără decât tatăl, a lucrat la un spital, ca recepţioneră • a crescut în Liberty Lake, Spokane, statul Washington • căsuţa familiei era înconjurată de păduri • cu tatăl a avut o relaţie tensionată •din 1981 până în 2004 a fost membru al Bisericii Mormone • în 1991 a beneficiat de o bursă la Royal Court, ca tânăr dramaturg • regizează filme, după scenarii proprii dar nu numai • ultimul lui text, „reasons to be pretty”, s-a jucat pe Broadway, din martie 2009, ultima reprezentaţie fiind pe 14 iunie • două piese ale lui, Bash. O trilogie contemporană  şi Shape of Things (Forma lucrurilor) se joacă de cinci ani în Bucureşti, la Teatrul Act.
 
Piesa: un sitcom cu un subiect similar, „My name is Earl”, s-a difuzat, la inceput, la NBC, în septembrie 2005; LaBute avusese deja premiera cu piesa, la Gielgud Theatre din Londra, în martie • un critic l-a descris pe protagonist, Guy, ca fiind un monogam în serie • Fran Drescher, interpreta lui Lindsay în premiera de la New York, spune undeva că, după părerea ei, LaBute se identifică mai degrabă cu femeile din textele lui; de altfel, numele fetelor (Sam, Tyler, Lindsay, Bobbi, Reggie, Billi…) nu sunt exclusiv feminine • scena a cincea, cu Reggie, a fost scrisă după premiera de la Londra.
 
 
 
Un spectacol cinic despre dragoste şi trădare, despre insensibilitatea bărbaţilor şi despre tristeţea nesfârşită a femeilor părăsite. Este vorba despre un (pseudo)scriitor care, în lipsă de inspiraţie, se gândeşte să-şi întâlnească fostele iubite sub pretextul unei (re)evaluări a trecutului înainte de a se căsători. Doar că această (re)evaluare avea să ajungă exact între paginile următorului său roman. Este deconspirat de către una dintre fostele amante. Ei şi? Viaţa merge înainte...
Două nume importante ale teatrului românesc (din generaţii diferite): Catrinel Dumitrescu şi Vlad Zamfirescu şi... nişte fete pline de talent şi vitalitate: Irina Velcescu, Andreea Vasile, Diana Cavallioti, Cristina Florea (nume de care sigur se va mai auzi!) vă vor desfăta, timp de două ore şi un pic, cu un spectacol modern, cu accente ironice, cu un strop de umor, cu un strop de nefericire... Veţi avea parte de o reprezentaţie care cuprinde exact ingredientele vieţii noastre de fiecare zi...
Vă aşteptăm!
 
Marinela ŢEPUŞ, Director
Gina Chivulescu, Referent literar

Autobahn

Teatrul: 
Teatrul Naţional Timişoara
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Muzica: 
Petru Mărgineanu

Traducerea: Diana Iliescu

Videoproiectii & lighting design: Lucian Moga

Muzica & sound design: Petru Mărgineanu

Autobahn - o colectie de cinci piese intr-un act - parcurge in viteza destine si experiente umane, limitate fiecare, la propriu, in timp si spatiu, de interiorul unei masini. Cu o onestitate brutala si, de ce nu, voyeurista, Autobahn intra in intimitatea unor oameni aparent normali, calatori in trafic: o fiicã toxicomana in conflict cu mama ei; un adolescent rapit de un pedofil; un sot inselat; un cuplu imposibil; o mama adoptiva oscilind intre procesul de constiinta declansat de abandonarea fiului si suspiciunea de abuz sexual ce planeaza asupra tatalui. Autobahn - o radiografie dura a societatii in care traim.

O privire realista si, totodata, cinica asupra unor teme sociale de stricta actualitate.
O imagine provocatoare si bulversanta a conceptiilor si prejudecatilor noastre. Tabu-uri sparte, relatari socante: Autobahn.

Shape of Things (Forma lucrurilor)

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
21 May 2004

Concept video /Sunet: Andu Dumitrescu

O productie Teatrul ACT si TEATRUL FARA FRONTIERE

Premiul UNITER 2005, Andreea Bibiri, Cea mai buna actrita intr-un rol secundar
Premiul Criticii la Festivalul International de Teatru Transform@, Sfantu Gheorghe, Andu Dumitrescu, pentru scenografie si concept video.

Desi e un spectacol care te pune pe ganduri, nu pleci imbuibat de “cultura” sau saturat de consideratii didactico-politice-filozofice. Bravo lui! Intreg spectacolul iti lasa un gust pronuntat de 2004. Pare putin, dar e un gust pe care-l intalniti chiar foarte rar pe scenele bucurestene. (Ana Margineanu, B-24-FUN)

Bash si The Shape of Things sunt fara indoiala, doua din cele mai bune spectacole ale acestei stagiuni. Ele nu pot, nu trebuie sa lipseasca din experienta teatrala a nici unui spectator, fie el de rand sau profesionist. (Victor Scoradet, “Contemporanul”, August 2004)

Povestea e aceea a lui Pygmalion si a Galateei pe dos. In sensul ca femeia este aceea care il schimba – reinsufleteste pe barbat. E, daca vreti, mai degraba un alt “My fair Lady”. Atata doar ca “obiectul”, excelent interpretat de Vlad Zamfirescu, in ipostazele sale schimbatoare, nu cunoaste intentia maestrului (maestrei). O arta a nuantelor a patronat crearea textului, aceeasi arta este admirabil urmarita de regizor, gratie actorilor sai si scenografiei si luminilor lui Andu Dumitrescu. (Nicolae Prelipceanu, “Romania Libera”, 24 mai 2004)

Trebuie sa mergeti si sa vedeti acest spectacol, pentru toate motivele, pentru punerea in scena, pentru detalii, pentru scenografie, pentru cei patru actori, pentru duritatea povestii, a felului de a intelege sa faci, uneori, arta, pentru traducerea buna, teatrala a piesei lui Neil LaBute. Ca sa vedeti o trupa coagulata in jurul unui regizor, o trupa cu vibratii si cu credinta in joc, in mesaj. Aparente si esente. Lucruri. Forme. Forma lucrurilor. (Marina Constantinescu, “Romania literara”, 12 octombrie 2004)

Bash. O trilogie contemporană

Teatrul: 
Teatrul Act
Regia: 
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
20 Nov 2003

Light design: Andu Dumitrescu
Traducerea: Vlad Massaci şi Mihaela Sîrbu
Adaptarea scenică: Cristian Juncu

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE

Partener: LA STRADA

Premiul Ars Ludens al UNATC (2004)
Premiul Special al Juriului pentru Vlad Zamfirescu la Festivalul de Dramaturgie Contemporana, Brasov (2004)
 

Mult mai putin “scandalos”, la suprafata, decit Lolita de la Mic, de pilda, dar si infinit mai nelinistitor in straturile adinci, Bash va prilejuieste un prim si foarte fericit contact cu teatrul celui mai bun dramaturg american din ultimele doua decenii. Spectacolul montat de Vlad Massaci e, probabil, cea mai reusita montare cu o piesa contemporana realizata la noi pina acum.

(Victor Scoradet, “Cotidianul”, 15 decembrie 2003)

M-a atins foarte tare acest spectacol. De la scriitura si de la maniera extrem de simpla, pentru care a optat regizorul Vlad Massaci, pina la felul in care actorii au inteles ce anume spun, dar si maniere, ALTA, de a juca, rosti si interpreta. Fara nici un artificiu, fara nici un truc. Spectacolul este de o mare si bine pusa la cale simplitate, revelind astfel, mai strasnic si mai socant, raul din noi, (…) adormirea constiintei si scufundarea in pacat.

(Marina Constantinescu, “Romania Literara”, 24 decembrie 2003)

Mihai Calin si (mai ales) Mihaela Sirbu dau dovada unui impresionant simt tragic si a unui rafinament actoricesc admirabil, cum nu foarte des poti vedea la Bucuresti.…limitand la minim interventia regizorala, Bash lasa loc exclusiv actorului.

(Iulia Popovici, “Ziua”, 27 noiembrie 2003)

De ce mi s-a parut cel mai bun spectacol al acestei stagiuni? (…) Spre deosebire de toata agitatia adesea fara rost, de tot talmes-balmesul stilistic din teatrul de azi, actorii din Bash raman quasi-imobili ca sa transmita doar atat: adevaruri. Intr-un spectacol pe care ar fi o crima sa-l ratati!

(Cristina Rusiecki, B-24-FUN, 30 noiembrie 2003)

…un spectacol in care actorii sint remarcabili in cele trei “recitaluri”. Rar se intilneste un spectacol in care regizorul nu apeleaza la nici un efect exterior…Merita laude regizorul Vlad Massaci pentru modul in care pune in evidenta calitatile interpretilor, defineste impreuna cu ei subtilitatile replicilor. …Mihai Calin sustine un examen de nota zece, prin accentele bine strunite si plasate in rostirea replicilor… captivant este modul in care el povesteste…superba demonstratie de talent ofera Vlad Zamfirescu prin minutioasa expunere a celor traite de personaj. Mihaela Sirbu construieste cu mare har, impresionant un personaj…amaraciunea, oboseala, tristetea acelei femei, Mihaela Sirbu le compune fantastic cu multa sinceritate.

(Ileana Lucaciu, “Timpul liber”, 1 ianuarie 2004).