Stiri Coca Bloos
Coca Bloos
Hamlet
Adaptare text: Alice Georgescu
Light design: Tamás Bányai
HAMLET, ÎN PREMIERĂ, LA METROPOLIS!
La început de an, Teatrul Metropolis vă invită la un spectacol de top:
HAMLET, într-o montare de excepţie semnată de László BOCSÁRDI.
În lupta cu o lume coruptă, ce este mai de preţ?
A-ţi face singur dreptate, sau a păstra aparenţele impuse de sistem?
Între ce limite se mai poate defini Adevărul?
Pe care axă alegi să fii…sau să nu fii, când porţi însemnele poverii “publice”, dar şi “civile”?
Iată doar câteva dintre întrebările la care ne provoacă să reflectăm echipa spectacolului “HAMLET”
O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu
Vreme de un sfert de secol lui Nicolae Ceausescu i s-au ridicat osanale si i s-au dedicat omagii. In ultimii 15 ani, acelasi personaj a fost tinta unor analize inteligente, dar si a delimitarilor neverosimile sau a nostalgiilor grotesti.
Acum, o adevarata echipa de soc, reunita la Teatrul Mic, schimba macazul si adopta un cu totul alt ton: incercand sa recupereze imaginea epocii de aur, regizorul Alexandru Tocilescu redescopera vaudeville-ul.
Pamfletul lui Denis Dinulescu, O zi din viata lui Nicolae Ceausescu, a devenit un “spectacol de sunet si lumini” in care Florin Calinescu il interpreteaza pe odiosul regretat, Coca Bloos - pe sinistra lui sotie, Nicu Alifantis salveaza nestematele folclorului comunist, iar scenograful Puiu Antemir si artistul plastic Mircea Stanescu impacheteaza totul in culoarea partidului.
Ati trait acele vremuri? Veniti la Teatrul Mic sa ne confruntam amintirile.
Nu le-ati prins? Haideti sa vedeti cum a fost.
8PT N9UĂ, 89... fierbinte după '89
Scenariu de Ana Mărgineanu pe texte de Ştefan Caraman, Peca Ştefan, Petre Barbu, Paul Cilianu, Călin Blaga
Premii:
Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara, editia a XI-a:
GHEORGHE VISU - Premiu pentru cel mai bun actor
COCA BLOOS - Premiul pentru cea mai buna actrita
MARELE PREMIU Festivalul de Dramaturgie Contemporana de la Brasov, editia a XVI-a:
GHEORGHE VISU - Premiul pentru cel mai bun actor
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI
Vreti un spectacol cu povesti romantice si lacrimogene? Nu veniti aici!
Vreti o comedie draguta si calduta care sa va adoarma? Ramaneti acasa cu televizorul!
Vreti un spectacol snob si pretios? Nu, nu, ati gresit adresa!
Vreti sa aflati ce mai e nou? Va intereseaza un spectacol care sa va priveasca personal?
Premiera absoluta la puterea cinci, suna tentant?
Cinci dramaturgi noi v-au studiat si au scris pentru voi cinci piese care nu s-au jucat niciodata.
Aveti curajul sa vedeti ce au gandit? Va asteptam!
(Ana Margineanu)
In 89.89... fierbinte dupa '89, Ana Margineanu transeaza corpul anchilozat al Romaniei post-decembriste, incitandu-l - prin conturul steagului aplicat pe chilotii unei Marlyn lascive - sa se trezeasca. "Albul cel mai pur" e in tandem cu eternul si fascinantul tricolor. Nu noutatea scriiturii sau a tematicii este aportul spectacolului, ci tipul de abordare inter-textuala, care suprima parametrii conventiei, destructurand-o pe masura ce rolul devine o schita de joc. Decliseizarea, anularea distantei scena - sala (actorii sunt asezati la inceputul spectacolului in public) nu doar in sens fizic, ci si ca element de constructie subterana, alimenteaza dinamica spectacolului. Accentul cade pe interactivitatea sustinuta abil de actori, formula - liant a spectacolelor Anei Margineanu care le asigura o anumita unitate de structura.
(Mihaela Michailov - Observator cultural 23-29 noiembrie 2004)
Un scenariu inspirat conceput, pe muchie de cutit, acut, cu tensiuni de tot felul, cu ironie si auto-ironie, cu tente parodice de plina clasa, cu umor acid, taios, usturator, cu situatii si relatii umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea si din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continua a trecutului, a raportului fiecaruia cu el - emotional, social, moral, rezidual - pentru ca pe acest raport se inalta prezentul, eliberant sau angoasant. (.) Spectacolul Anei Margineanu este ca un concert de camera. Mica orchestra sustine o partitura ce pare accesibila. Aici este si clenciul, momeala. Pare pe intelesul tuturor si are, totodata grade de receptare. Concertul este dirijat impecabil, este interpretat de virtuozi. Fiecare nota conteaza, fiecare instrument în parte, fiecare atac, precum si fiecare solo in parte care nu ar putea sa fie minunat daca nu s-ar sprijini pe calitatile partenerilor.
(Marina Constantinescu - Romania literara 24-30 noiembrie 2004)
Spectacolul a participat la:
- Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara, editia a XI-a (3 - 10 octombrie 2004)
- Festivalul de Dramaturgie Contemporana de la Brasov, editia a XVI-a (12 - 19 noiembrie 2004)
- Festivalul de Teatru de Camera si Underground, Arad, editia a III-a (16-22 mai 2005)
- Festivalul International de Teatru de la Sibiu, editia a-XII-a (26 mai - 5 iunie 2005)
- Gala noilor generatii "Capul de regizor", Buzau, editia a II-a (12 - 18 iunie 2005)
Paparazzi. Cronica unui răsărit de soare avortat
Spectacolul, o satira la adresa naturii umane, prezinta modul in care reactioneaza oamenii pusi in fata unei situatii limita. Soarele, care a explodat, ii obliga pe acestia sa-si scoata mastile, sa se arate asa cum sunt ei, meschini sau generosi, inconstienti sau capabili sa inteleaga, macar in ultimul moment, ceva din talcul existentei.
Dar cum fiintele umane nu reusesc sa comunice nici macar in fata unui posibil cataclism, dau nastere la situatii hilare si chiar absurde. Culmea, singurul interesat de soarta universului e Cel ce nu vede!
In ambianta retro a Teatrului Foarte MIC, zece actori: Bogdan Talasman, Oana Albu, Mihai Dinvale, Petre Moraru, Eugen Cristian Motriuc, Coca Bloos, Avram Birau, Liliana Pana, Marius M. Ionescu, Radu Zetu reconstituie lumea intreaga intr-un moment crucial.
Richard al III-lea se interzice
Light design: Ioan Lazăr
Procesare grafică: Tom Brânduş, Adrian Tăbăcaru
Asistent regie: Dana Iliescu
Irina Sârbu - pian
Gabriela Bokor - violoncel
Marius Hoghi - tubă
Georgian Lepădatu - clarinet
Paul Aniculăesei - corn
Matei Vişniec scrie - nedorind sa respecte intru totul adevarul istoric - un text construit dupa o logica onirica, chiar cosmaresca.
Surprinde secvente din ultima parte a vietii regizorului Vsevolod Emilievici Meyerhold, când acesta monteaza piesa lui Shakespeare, Richard al III-lea, într-un mod cu totul inedit. Meyerhold foloseste un limbaj teatral expresiv, recupereaza teatralitatea prin biomecanica, pledeaza pentru conventia scenica iar interpretul devine un element vizual în miscare.
Prin acest spectacol modern, prin care-si devanseaza epoca - ne sugeaza Visniec - Meyerhold a deranjat pe toata lumea: parintii regizorului, societatea reprezentata printr-o comisie care "analizeaza munca depusa de artist în slujba clasei muncitoare" si chiar pe Generalisimul Iosif Visarionovici Stalin, la ordinul caruia este arestat si ucis.
Prin nasterea simbolica a omului nou - un fals copil al falsei neveste a lui Meyerhold - se pune intrebarea: ce fel de descendenta poate asigura o generatie sacrificata, mutilata, de oameni carora li se neaga dreptul de a gandi cu propriul lor cap?
O privire retrospectiva, un trecut amintind de tiranii, care pe glob n-au fost inca abolite in totalitate, crampeie de viata surprinse cu har, un teatru innoitor a carui mostenire e la fel de vie chiar si in acest inceput de mileniu...
Şefele
Coproducător: HVB România.
Un spectacol realizat cu sprijinul Institutului Goethe Inter Nationes, Bucureşti
Sponsor: Cooperativa Meşteşugărească "Mobila şi Tapiţerie"
Spectacol preluat de Teatrul ODEON de la Teatrul ACT