Stiri Alexandru Mike Gheorghiu
Alexandru Mike Gheorghiu
39 de trepte
Adaptarea scenică: Patrick Barlow
Conceptul original: Nobby Dimon şi Simon Corble
Versiunea românească: Petre Bokor
o comedie după un film de Alfred Hitchcock
Adaptarea scenică a romanului poliţist Cele treizeci şi nouă de trepte de John Buchan a fost realizată de către Patrick Barlow, în 2005, pentru scena londoneză. În 2008, a avut loc premiera pe Broadway – spectacol de mare succes, încununat cu două Premii Tony. De asemenea, piesa a fost distinsă cu: premiul Oliver (2007), premiul Best New Comedy (2008) şi Drama Desk Award (2009).
Opera de trei parale
Ritmuri
Ritmuri – un spectacol pentru toată lumea!!!
Producţia are ca tematică cele mai importante momente ale ciclului vieţii: naştere, botez, căsătorie, război, moarte, reflectate în tradiţiile populare româneşti.
În construcţia sa, montarea se bazează pe ritualuri, tehnici de teatru popular, texte muzicale autentice legate de aceste evenimente, având o caracteristică vizuală pregnantă, ceea ce îl face accesibil publicului oricărei culturi.
De altfel, această abordare a specificului românesc, tratat în limbajul universal, este soluţia ideală pentru afirmarea teatrului nostru în străinătate, prin depăşirea tuturor barierelor de înţelegere.
Ritmuri are şi avantajul de a se putea juca atât pe o scenă obişnuită, cât şi în spaţii neconvenţionale.
Îi prevestim viaţă lungă şi multe căi de străbătut prin lumea largă.
Diana Lupescu:
„Te naşti, creşti, trăieşti într-un anumit loc fără să conştientizezi câtă importanţă au un miros anume, o culoare anume, un anumit colţ de iarbă, un chip...
Trăieşti, îmbătrâneşti - dacă ai noroc -, şi aşteptând marea trecere îţi vin în minte, oriunde te-ai afla în lume, zâmbetul tânăr al mamei, gustul pâinii, vălătucii veseli de fum din ţigara tatei, o pisică întinsă la soare, o noapte înstelată, gustul zăpezii la prima ninsoare, lucruri... „mărunte”.
Viaţa adevărată, cea care ajunge la suflet, e făcută din gesturi şi lucruri simple. Ce păcat că, vanitoşi cum suntem, ne dăm seama prea târziu şi nu mai avem viaţă să ne bucurăm de ele.”
Roxana Colceag:
„În experienţa noastră artistică am încercat să refacem câteva din etapele cele mai importante ale trecerii noastre prin această lume. Imbold ne-a fost inspiraţia creatoare din momentele de improvizaţie dictate de situaţie şi teme de mişcare. În dorinţa de a fi cât mai aproape de puterea fantastică a cuvântului nerostit, am apelat la resursele inepuizabile ale expresiei corporale, ale cântului şi dansului.
O trupă tânără, receptivă la orice provocare, care s-a dăruit cu tot sufletul, într-un timp relativ scurt, să descopere sacralitatea ritualului popular. Sper că emoţia şi dragostea cu care s-a lucrat, să susţină delicata construcţie a unui spectacol despre “suflet”, realizat cu mult “suflet”.