Casa de cultură „Friedrich Schiller”

„Natyasastra – Cartea Artelor” şi Reprezentaţie de dans clasic indian - la Casa de Cultură „Friedrich Schiller”

Data: 
4 Feb 2017
Eveniment special: 
Nu

NATYASASTRA – CARTEA ARTELOR

Invitaţi de onoare:
E.S. RAMESH CHANDRA, Ambasador al Indiei la Bucureşti
şi Doamna KATYAYINI CHANDRA
Prezintă:
ELENA ANDRONACHE, studenta Amitei Bhose
CARMEN MUŞAT-COMAN, Director al Editurii Cununi de Stele şi studenta Amitei Bhose
Amfitrion:
MARIANA DULIU, Director – Casa de Cultură „Friedrich Schiller”

Reprezentaţie de dans clasic indian
„SHIVA NATARAJA – STĂPÂNUL DANSULUI COSMIC”
Concept şi coregrafie:
Carmen COŢOVANU PESANTEZ
Interpretează: Grupul Centrului de Artă „Euterpe” –
Alina ION, Iulia HARANGUS, Angelica FLOAREŞ

Evenimentul se va desfăşura în limbile română şi engleză.

Sâmbătă 4 Februarie 2017 ora 17.30
La CASA DE CULTURĂ „Friedrich Schiller”, KULTURHAUS
Str. Batiştei nr. 15, Sector 2, Bucureşti, Tel.: 021 300 14 96
E-mail: cultura@casashiller.ro; www.casaschiller.ro

NATYASASTRA. Traducere din limba sanscrită de Amita Bhose și Constantin Făgețan, Bucureşti, Editura Cununi de Stele, 2016. Prima traducere a tratatului de artă dramatică în Europa.
În estetica indiană, receptarea artei are aceeași importanță ca și crearea ei. Natyasastra – tratatul de dramaturgie indiană – susține că arta, meșteșugul, învățătura, gândul sau înțelepciunea care n-au fost manifestate în teatru, nici nu există. Conform gândirii indiene, arta nu reprezintă un scop în sine, ci o cale a realizării unei experiențe lăuntrice, a regăsirii omului în propriul său suflet. Tradiția indiană socotește dramaturgia drept genul desăvârșit al literaturii, teatrul fiind o sinteză a tuturor artelor – muzica, pictura, sculptura, arhitectura și dansul.
Natyasastra este, în același timp, cartea fundamentală a esteticii indiene. Tratatul estetic Natyasastra se ocupă de toate aspectele literare, artistice și tehnice. Teatrul, cel mai eficace mijloc al comunicării mesajului artistic, explorează principiile estetice pe deplin. În cele 37 de capitole, textul descrie mitologia originii teatrului, stabilește și nuanțează conceptele de rasa (experiența estetică) și bhava (sentiment), precum și canoanele esteticii literare; tratează clasificarea pieselor de teatru, tipologia personajelor, structura piesei, prozodia și dialectologia în contextul dramaturgic, stilurile regizorale, distribuirea rolurilor, interpretarea prin rostire și gestică, expresiile faciale și mișcarea membrelor, tehnica dansului, principiile muzicii și folosirea instrumentelor muzicale. Nu neglijează nici discuțiile asupra costumației, machiajului sau a bijuteriilor, nici instrucțiunile amănunțite despre
arhitectura scenei și a sălii.
Indicațiile formulate în Natyasastra au îndrumat generații de autori, regizori și actori în conceperea piesei și prezentarea spectacolului şi le-a oferit spectatorilor, de-a lungul secolelor, pregătirea necesară pentru aprecierea unei opere de artă. Prestigiul imens de care s-a bucurat Natyasastra în lumea indiană a făcut ca regulile codificate în ea să devină norma la care se vor raporta ideile estetice și producția artistică până aproape de secolul XX.
La finalul prezentării tratatului de artă dramatică Natyasastra, publicul este invitat să se bucure de o scurtă exemplificare interactivă a mudrelor (gesturile mâinilor) şi de o reprezentaţie de dans clasic indian „Shiva Nataraja – Stăpânul Dansului Cosmic”, în coregrafia lui Carmen Coţovanu Pesantez.

 

 

Asociatia Istoria Artei: Conferințe și vernisaj

Data: 
25 Oct 2016 - 27 Oct 2016
Eveniment special: 
Nu

Comunicat de presă

Conferința și vernisajul expoziției

„Parcul Carol I – 110 ani: reconstituire istorică și digitală”

Casa de Cultură „Friedrich Schiller” în parteneriat cu Asociația Istoria Artei organizează un dublu eveniment cultural în 27 octombrie, începând cu ora 18:30: „Parcul Carol I – 110 ani: reconstituire istorică și digitală”. Cu acest prilej prezentăm publicului expoziția de fotografii de epocă, documente de arhivă și din periodicele vremii, cărți poștale, precum și reconstituirile digitale ale unor pavilioane ale Expoziției Generale Române din 1906. Cele 30 de panouri prezintă elementele cele mai importante ale cercetării echipei proiectului „Parcul Carol I – 110 ani” și au fost realizate cu sprijinul financiar al Ordinului Arhitecților din România, din „Timbrul Arhitecturii”, fiind expuse la Casa Mincu între 15-30 septembrie 2016.
Conferința publică susținută de istoric de artă dr. Oana Marinache, istoric drd. Cezar Petre Buiumaci și fotograf Cristian Gache ne oferă ocazia de a explora istoria Parcului Carol I după închiderea Expoziției Generale Române. Pornim de la scrierile dr. Constantin I. Istrati (1850-1918), comisarul general al expoziției, pentru a înțelege viziunea sa asupra acestui spațiu pe care și l-ar fi dorit să adăpostească mai multe muzee, o grădină zoologică, școli practice de horticultură, apicultură și sericicultură. În Palatul Industriei sau al Silviculturii se dorea crearea Muzeului Industriei, s-a propus chiar și înființarea unui Muzeu Comercial, în Pavilionul Agriculturii un muzeu de profil, toate sub egida Ministerului Domeniilor și în parteneriat cu Camera de Comerț și Școala de Comerț. Școala de horticultură ar fi putut avea un spațiu de demonstrații practice în fostul Pavilion al principelui Suțu, Școala de sericicultură era prevăzută a fi amenajată în casa sătească, iar Școala de Apicultură pe locul rămas liber după dezafectarea Pavilionului Ungar. Palatul Artelor s-ar fi dorit să devină „Muzeul trecutului nostru”, ceea ce, în parte, s-a realizat prin amenajarea Muzeului Național Militar în perioada interbelică.
În perioada interbelică parcul devine spațiu expozițional pentru diferite prezentări tematice (Târgul de mostre industriale, expoziții de electricitate, industriale, de aviație). În 1935 aici este organizată prima expoziție „Luna Bucureștiului”.
În timpul regimului comunist, locului i s-a schimbat numele în „Parcul Libertății”, în 1958 rămășițele eroului necunoscut au fost scoase în noaptea de 22-23 decembrie și duse la Mărășești, iar în 1963 se construiește „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” după planurile arh. Horia Maicu și Nicolae Cucu și se amenajează mausoleul conducătorilor comuniști.
Conferința este ultima din proiectul realizat cu sprijinul financiar al ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în cadrul Programului cultural București - Orașul in-vizibil.

Conferința

Repere cehe în arhitectura românească

Conferința publică din 25 octombrie, de la ora 18:30, susținută de istoric de artă dr. Oana Marinache, la Centrul Ceh, str. Ion Ghica nr. 11, sub patronajul Ambasadei Cehiei din București, ne prilejuiește o trecere în revistă a activității arhitecților cehi Anton Onderka, Karl Böhnisch/Carol Benisch și Karel Zdeněk Líman, care au contribuit substanțial la crearea unor monumente, repere importante în arhitectura românească.
Cel mai longeviv exemplu este Carol Benisch (1822-1896), născut în Imperiul Austriac, într-o zonă ce se află astăzi în Republica Cehă. Activ ca arhitect mănăstiresc, Benisch a reparat edificii religioase, dar a contribuit şi la ridicarea Bisericii şi Azilului Domniţa Bălaşa, Spitalului Brâncovenesc, Azilului Doamna Elena, Catedralei catolice Sf. Iosif, Palatului Academiei din Bucureşti, Catedralei Sf. Petru și Pavel din Constanța.
Cel de-al doilea arhitect ceh, Anton Onderka, cu studii în spațiul austriac, a fost activ în București între 1856-1886, realizând nenumărate case cu prăvălii în diferite zone comerciale, marea majoritate în stilul neoclasic.
Karel Zdeněk Líman (1855-1929), arhitectul Casei regale a României, contribuie fundamental, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în perioada interbelică, la reședințele din Sinaia, Bran, Copăceni, București.

 

 

Vernisajul expoziției „Contribuția germană la dezvoltarea economică a Bucureștiului“

Data: 
23 Jul 2015
Eveniment special: 
Nu

Casa de cultură „Friedrich Schiller” şi Asociaţia Istoria Artei vernisează joi, 23 iulie, de la ora 18:30, în str. Batiștei nr. 15, expoziţia de documente digitizate din patrimoniul Arhivelor Naționale ale României, intitulată „Contribuția germană la dezvoltarea economică a Bucureștiului”.
Micro-expoziția cuprinde documente digitizate (planuri, reclame, facturi, acte) vizând câteva aspecte ale dezvoltării economice a capitalei. Strada Smârdan de astăzi era cunoscută sub numele de Ulița Nemților, Ulița Nemțească și Strada Germană. Numele străzii Lipscani ne amintește, de asemenea, de comerțul intens din secolul al XIX-lea cu centrul comercial al Leipzig-ului. Activitatea economică și comercială este ilustrată de o diversitate de facturi ale unor comercianți de origine germană, prezenți la București, dar avem și dovezi ale schimbului intens cu firme importante din spațiul german.
Cei mai importanți berari ai capitalei au fost de origine germană, amintim aici de Wilhelm Hoeflich (Oppler) și Erhard Luther, iar unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice rămâne și astăzi „Caru' cu bere” al fraților Mircea, sosiți din Transilvania. Sunt prezentate pentru prima dată publicului și documentele de împământenire ale sculptorilor de origine germană Storck, Emil Wilhem August von Becker, dar și ale inginerului prusac Carol Wayrach. În expoziție găsim și documente legate de Hermann Rieber, comerciantul de trăsuri, dar și ale lui Rudolf Gaiser, cel care a înființat în 1859 prima fabrică de produse metalice din București.
Acesta este al doilea eveniment public, care se desfășoară în paralel cu Școala de vară de la Palatul Suțu (2 iulie – 27 august), ateliere de istorie urbană pentru copii. Proiectul de digitizare desfășurat de echipa Asociației Istoria Artei a scos la lumină și presupune publicarea pe www.arhivadearhitectura.ro a nenumărate și variate documente legate de istoria arhitecturii, construcțiilor și activitatea economică a Bucureștiului secolului al XIX-lea.

Finanțatori:
Proiect cultural finanțat de O.A.R. din „Timbrul arhitecturii”
Proiect editorial online co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional
Proiect cultural finanţat de A.R.C.U.B. și P.M.B. în cadrul Programului cultural „Ești București”

Parteneri ai proiectului: Arhivele Nationale ale Romaniei, Muzeul Municipiului București, Asociația Bucureștiul Meu Drag, Orasul lui Bucur, Bucurestii Vechi si Noi, Idei Urbane, Arhitext, Analiza istorico-arhitecturală, Buna dimineața, București!, Asociația Arche, Evo Conta, Logotype
 

 

Magia satului tradiţional la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti“

Pagina asociata stirii (spectacol, galerie etc.): 
Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti
Data: 
6 Jun 2013
Eveniment special: 
Nu
 
Magia satului tradiţional la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti“ la Casa de Cultură „Friedrich Schiller”

În cadrul ciclului de conferinţe dezbatere „Muzeele din Bucureşti”, Casa de cultură „Friedrich Schiller”  (str. Batiştei nr. 15) organizează în parteneriat cu  Muzeu Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”  joi, 6 iunie 2013, la ora  18.00,  evenimentul „Magia satului tradiţional la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti“.
“Pentru a fi înţelese, obiectele trebuie să fie aşezate astfel încât să alcătuiască un sat autentic, nu în standuri, ci în bătătura (curtea) omului.” ( Dimitrie Gusti, 1936)
 
Cu acest prilej va fi vernisată şi o expoziţie de fotografie cu aspecte din muzeu.
 
Participă /Unter der Teilnahme:
- Conf. Univ. dr. Paulina POPOIU, Director general - M.N.S Dimitrie Gusti: „17 mai 1936 – Dată semnificativă pentru istoria muzeelor din România”, Proiectul „Aleea minorităţilor”/germană
- Dr. Georgeta STOICA: ”Magia satului tradiţional” 
- Dr. Ioan OPRIŞ, Muzeul Naţional de Istorie a României: ”Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti   - un muzeu european”
- Coordonator proiect/ Projektleiterin: Aurora FABRITIUS
 
„17 mai 1936 – Dată semnificativă pentru istoria muzeelor din România”,
„17 mai 1936 este o dată semnificativă pentru istoria muzeelor din România: este ziua în care se deschidea, la Şosea, în prezenţa conducătorilor ţării şi a tuturor personalităţilor politice şi culturale ale vremii, Muzeul Satului Românesc, actualul Muzeul Naţional al Satului ”Dimitrie Gusti”. Astăzi, muzeul poartă numele celui mai important dintre fondatorii săi, întemeietor de şcoală  şi intelectual  carismatic – Dimitrie Gusti. De aceea, ziua de 17 Mai este sărbătorită la Muzeul Naţional al Satului în fiecare an ca o zi dedicată FONDATORILOR, adică celor care au visat şi au realizat Muzeul Satului Românesc – un muzeu special implantat în inima celui mai important oraş al României. Este o zi  care reuneşte, într-o dublă semnificaţie, un bilanţ şi o recunoaştere a meritelor şi excepţionalităţii celor care au servit sau servesc cu pasiune un domeniu deosebit – cel al civilizaţiei rurale. Este un remember pentru tot ceea ce a însemnat munca monografiştilor Şcolii Sociologice şi a echipelor studenţeşti conduse de Dimitrie Gusti şi susţinute de Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, echipe care, după aproape un deceniu de campanii în satele României, au desăvârşit munca de cercetare a satului şi ţăranului român, prin această operă fundamentală care este Muzeul Satului. Un remember pentru cei care le-au continuat munca, uneori în condiţii deosebit de grele şi care au protejat şi păstrat acest tezaur inestimabil concentrat într-un muzeu devenit, în timp, o veritabilă marcă de identitate. 
Astăzi, când muzeul împlineste 77 de ani, în configuraţia instituţiilor de cultură din Bucureşti şi din ţară, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ este recunoscut ca o instituţie dinamică şi modernă care ocupă în prezent locul 1 în România ca număr de vizitatori, dar şi ca activitate ştiinţifică şi de protecţie a patrimoniului.“ (Conf. Univ. Dr. Paulina Popoiu, Director general Muzeul Naţional al Satului  “Dimitrie Gusti“, 2013)
 
„Magia Satului Tradiţional”
Istoria Muzeul Naţional al Satului  “Dimitrie Gusti“ este legată de oameni şi de magia satului tradiţional. Pentru a-l înţelege trebuie să-i descoperi secretele ascunse, să-l iubeşti, să crezi în nemurirea moştenirii culturale, să apreciezi sensibilitatea creatorilor populari şi trăinicia tradiţiei. Acest muzeu, unic în felul său, nu se dezvăluie în toată plenitudinea sa deodată, deoarece prin natura sa, el te obligă să laşi deoparte ideile preconcepute privind vizita într-un muzeu etnografic obişnuit. Vizita la Muzeul Naţional al Satului te incită să meditezi la mijloacele cu care au fost realizate toate aceste construcţii, instalaţii tehnice sau unelte necesare unor cerinţe stringente de viaţă şi unor nevoi spirituale.
Valoarea excepţională a acestui muzeu constă în faptul că prezintă ansambluri de gospodării constituite într-o sinteză a satului tradiţional, situând un muzeu aflat în centrul Bucureştiului alături de marile muzee europene. (Dr. Georgeta Stoica)
„Cultul patrimoniului cultural şi natural are vechime, diferind într-o ţară sau alta, ba chiar de la un loc sau altul. Deşi patrimoniul în sine izvorăşte din istorie (umană, naturală), iar componentele acesteia ar trebui să o servească consemnându-i mărturiile, adeseori el acoperă doar consemnări sentimentale şi nu practici conservative.”
(Ioan Opris, Colecţionism. Muzeologizare. Patrimonializare, Editura Oscarprint, 2013)