grafica

Centrul Cultural ”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” vă invită sâmbătă, 09 iunie 2018, de la ora 18:00, la vernisajul expoziției de grafică PREVUE,semnată Albert Sofian.

Curator: Mădălina Mirea.

Desenele recente ale artistului sibian, aduse pe simezele de la Mogoșoaia, prefigurează o expoziție de anvergură, ce va avea loc în 2019.

Albert Sofian este un spirit frământat, cu o tușă fermă și dinamică, reușind să închege, în desenele sale, cai în mișcare, reflexe mitologice, sau, după caz, portrete oarbe, din secolul al XIX-lea.

Expoziția, deschisă la galeria Foișor a Palatului Brâncovenesc, poate fi vizitată în perioada 2 iunie – 7 iulie 2018.

Comunicat de presă
10 mai 2012

Expoziţie retrospectivă Carol Popp de Szathmari la Muzeul Naţional Cotroceni, cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la naşterea artistului

Muzeul Naţional Cotroceni vă invită joi, 10 mai 2012, orele 18.00, în Spaţiile Medievale, la vernisajul expoziţiei retrospective ”Carol Popp de Szathmari - pictor şi fotograf”.
Organizată în colaborare cu prestigioase instituţii muzeale din Bucureşti şi din ţară: Muzeul Municipiului Bucureşti, Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul de Artă Cluj, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I", Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Biblioteca Naţională a României, Muzeul de Artă Braşov, Muzeul Brăilei, expoziţia este prilejuită de împlinirea a 200 de ani de la naşterea celui care, şi-a început activitatea ca pictor şi grafician, pentru ca după aceea să descopere fotografia şi să devină astfel, primul fotograf de artă şi documentarist din România şi unul dintre primii zece fotografi din Europa secolului al XIX-lea.

Carol Popp de Szathmari s-a născut la 11 ianuarie 1812 la Cluj, unde a urmat cursurile Colegiului Reformat, şi unde l-a avut ca profesor de desen pe Samuel Nagy. Avea să devină ucenicul lui Franz Neuhauser, un pictor vienez stabilit în Sibiu şi considerat în acea perioada cel mai bun pictor transilvănean, în atelierul căruia a studiat portretistica. A aprofundat studiul desenului la Viena şi apoi la Roma, iar la 19 ani, în 1831 a vizitat pentru prima oară Bucureştiul, unde se va stabili definitiv în 1843 şi unde îşi va deschide un atelier fotografic. A călătorit, în Austro-Ungaria, Elveţia, Italia (mai întâi în Lombardia, apoi la Roma şi în Sicilia), Anglia, Franţa, Rusia (Peninsula Crimeea), Imperiul Otoman (Constantinopol) şi de trei ori în Asia, unde a vizitat Libanul, Siria, Persia, Afganistan.

Carol Popp de Szathmari a fost pictor şi ulterior fotograf oficial al domnitorilor Gheorghe Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I. A fost şi primul reporter de război din lume, realizând primul reportaj fotografic despre Războiul Crimeei (1853-1856). Fotografiile din Războiul Crimeei le-a multiplicat şi le-a adunat în câteva albume, pe care le-a oferit capetelor încoronate ale Europei, iar un exemplar a fost prezentat la Expoziţia Universală de la Paris din 1855, care i-a adus una dintre medalii: clasa a II-a. A participat şi la Expoziţiile Universale de la Londra (1851), Paris (1867), Viena (1873), unde a fost de asemenea laureat, precum şi la "Expoziţiile artiştilor în viaţă" organizate la Bucureşti în 1865 şi 1868. Din 1864 a devenit membru al Societăţii Franceze de Fotografie, iar din 1870 a fost ales şi membru al Societăţii Fotografice din Viena.

Pentru activitatea sa fotografică şi pentru albumele de fotografie realizate, Carol Popp de Szathmari a primit o serie de medalii şi ordine acordate de: împăraţii Napoleon al III-lea şi Franz Josef - 1855, regina Victoria a Marii Britanii - 1860, sultanul Abdul Aziz - Ordinul Medjidie, clasa a IV-a (1864), regina Cristina a Suediei – 1875.
Carol Popp de Szathmari a participat în calitate de fotograf, deşi avea 65 de ani, şi la Războiul de Independenţă (1877-1878), însoţind cartierul general al domnitorului Carol I. A imortalizat efectele bombardamentelor otomane, scenele de luptă şi marşurile armatei, iar imaginile le-a trimis mai multor publicaţii româneşti şi occidentale.
În 1884, regele Carol I i-a conferit Ordinul Steaua României - în grad de cavaler, încununând astfel o carieră de excepţie, care i-a dat artistului prilejul de a ocupa un loc privilegiat în patrimoniul naţional şi universal. S-a stins din viaţă la 3 iulie 1887 la Bucureşti.
Carol Popp de Szathmari a lăsat o bogată colecţie de desene, acuarele, picturi, litografii şi fotografii, înfăţişând o adevărată frescă a societăţii româneşti în perioada 1843-1887, paleta tematică fiind una foarte diversificată: portrete ale domnitorilor români din vremea sa şi ale soţiilor acestora, portrete ale unor mari personalităţi politice şi culturale ale vremii; evenimente de la curtea domnească, politice şi religioase; portrete de ţărani purtând costume populare din mai toate zonele ţării, orăşeni, comercianţi, ofiţeri şi soldaţi; imagini cu biserici şi monumente, hanuri, poduri, gări de pe întreg cuprinsul ţării, cartiere din Bucureşti şi imagini panoramice ale oraşului, peisaje cu natura din România, mare parte regăsindu-se în cadrul expoziţiei.

Expoziţia retrospectivă organizată la iniţiativa Muzeului Naţional Cotroceni cuprinde un număr de peste 400 de lucrări de o mare valoare patrimonială, printre care amintim: albumele de fotografii "România alu M.S. Domnitorulu Carolu I" (1868), "Albumul Resbelului 1877-1878"; portretele familiilor domnitoare: Mariţica Bibescu, Barbu Dimitrie Ştribei, Elisabeta Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Carol I de Hohenzollern, principesa Elisabeta. Nu vor lipsi din expoziţie imagini ale Palatului Cotroceni (1834 şi 1868), Carol I în biroul de lucru de la Cotroceni, proiectul pentru stema ţării în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, vedere panoramică a oraşului Bucureşti din Dealul Spirii (1870) şi Turnul Colţei, cromolitografii reprezentând Carele Simbolice de la serbarea încoronării regelui Carol I şi a reginei Elisabeta din 1881.

Vernisajul va fi însoţit de un ceremonial militar din perioada Războiului de Independenţă – 1877 (darea onorului, schimbarea gărzii), susţinut de Asociaţia 6 Dorobanţi, condusă de domnul dr. Adrian Silvan Ionescu. Tot în cadrul vernisajului va fi prezentată moneta aniversară din argint cu efigia lui Carol Popp de Szathmari, bătută de Banca Naţională a României, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea artistului.

Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 10 mai – 10 august 2012, şi va putea fi vizitată de marţi până duminică între orele 9.30 – 17.30. Expoziţia beneficiază şi de un catalog color, care va putea fi achiziţionat de către public, de la magazinul de prezentare al muzeului, deschis între orele 9.30 – 17.30.

Partener principal: Apa Nova
Partener: Konica Minolta
Parteneri media: Onlinegallery.ro, Traveller Magazin, Agenţia Naţională de Presă ”Agerpres”, Radio France International România, Vacanţe la Ţară, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio România Internaţional, Agenţia de presă Rador, Sensotv.to, Diplomat Club, Şapte Seri, Cronica Română, LiterNet.ro, ArtOut.ro, Căminul, Fundaţia Culturală Magazin Istoric, Istorie şi Civilizaţie, Historia, România Liberă.

Expoziţie de caligrafie japoneză
19 – 29 iulie 2012, Sala Foaier

În memoria victimelor cutremurului din 11 martie 2011 (Tohoku, Japonia)

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă miercuri, 18 iulie 2012, de la ora 18.00, la Sala Foaier, la vernisajul expoziţiei de caligrafie japoneză realizată de Rodica Frenţiu, Meditaţiile pensulei.

Seria de caligrame concepute în stilul artei caligrafice japoneze se deschide cu o meditaţie asupra timpului şi spaţiului, asupra vieţii şi morţii, asupra frumuseţii lucrurilor simple şi trecătoare… Urmând calea caligrafiei în care tuşul, pensula şi hârtia devin componente ale reflecţiei asupra lumii, exerciţiul spiritual propus îşi găseşte împlinirea prin tonalităţi şi expresii grafice specifice, în ritmul unei respirări. Concomitent artă pictorială şi verbală, caligrafia japoneză este arta liniei în mişcare, ce armonizează expresia poetică şi pe cea artistică într-o reprezentare unică a eternităţii clipei.

Prin arta caligrafiei, procesul suspendării timpului, în care mişcările tuşului negru devin o expresie pură a sinelui reprezentat în infinitul alb al hârtiei, se împlineşte într-o nouă configurare spaţială. Linia grafică transfigurată se activează într-o altă dimensiune, una în care centrul de greutate cade pe impermanenţa şi inconsistenţa lucrurilor, iar caligramele din expoziţie ilustrează emoţii, gânduri şi impresii, stări de o clipă fixate printr-o unică mişcare a pensulei. Expoziţia "Meditaţiile pensulei" se doreşte o „mărturie” personală venită să semnaleze unicitatea artei caligrafice japoneze.

Expoziţia va putea fi vizitată la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Sala Foaier, până pe 29 iulie, de marţi până duminică. Luni este închis.

Parteneri media: 24-Fun, Radio România, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio România Internaţional, RFI, Itsy Bitsy, Zeppelin, Igloo, Observator cultural, Cultura, BeWhere!, LiterNet.ro, HotNews.ro, webpr.ro, Port.ro, b365.ro, onlinegallery.ro, modernism.ro, ArtClue.net, artline.ro, artactmagazine.ro, decosieco.ro, inparc.ro, comunicatedepresa.ro.

Uniunea Artistilor Plastici din Romania Filiala UAP Vrancea va invita la expozitia

CORP 2012

Vernisajul expozitiei la galeria Caminul Artei, in data de 26.03.2012, ora 17,00.
Prezinta: Alexandra Titu, Constantin Prut

"Teritoriu al negocierii inepuizabile dintre natură şi cultură, disponibil primitivismului, regăsit mereu ca o subversivă nostalgie după o inocenţă şi putere obscură, sau dimpotrivă, sofisticat, transformat după exigenţe impuse de-a lungul istoriei, de idealuri şi fantasme, de exigenţe şi somaţii pragmatice, corpul se impune conştiinţei culturale ca o ireductibilă provocare.

Martor al devenirii, al timpului individual, cu vârstele sale spectaculos evolutive şi ca interpret al istoriei, ca mister protejat de tabuuri şi obiect al curiozităţilor cu cele mai diferite legitimări, sediu al intimităţii maxime şi sediu al experierii celuilalt, resimţit ca entitate străină, obiectivabilă, conţinător, receptacol deschis sau limitativ, corpul (corporalitatea) se oferă artei ca una dintre cele mai fecunde teme, modele pentru mimesis şi câmpuri de explorare. Această corporalitate atât de proprie şi de străină a revenit în acest deceniu în atenţia culturii, conştiente de interdisciplinaritatea sa asumată, iar arta, după ce l-a uitat programat în direcţiile sale nonfigurative, continuă polemicile în centrul cărora l-a plasat odată cu ieşirea din modernism, care reorientează atitudinile sale în a doua jumătate a secolului trecut.

Suita expoziţiilor dedicate corpului de proiectul de prezentare a artei contemporane, iniţiate la Focşani, a plasat explorarea temei în dimensiunea sa radical culturală, referinţele la corp adresându-se deja semnului antropomorf, descriptiv, simbolic sau resorbit complet exerciţiului artistic, ca sinteză de volume sau de forme şi valori tactil-cromatic-materiale. Corpul prezent în această selecţie este, aşadar, elementul unor discursuri convergente despre reprezentarea sa, despre intensitatea sau slăbirea capacităţii sale de semnificare.

Preocupată de funcţia de mediator a corpului propriu, în relaţia cu contextul familiar al atelierului şi locuirii intime, Geta Brătescu a continuat acest traseu prin desenele cu ochii închişi, testând sinteza de instinct şi memorie a gestului, dar în tot acest timp, a continuat să observe şi să surprindă, în grafii lapidar sensibile, situaţii şi prezenţe. Ca în grupul de crochiuri prezentat acum. Consecvent estetismului său în care plăcerea picturii întâlneşte senzualitatea contemplativă, Liviu Nedelcu optează pentru tema nudului feminin, integrat unui dinamism liber al materiei fixate efemer în formă. Zamfira Bârzu conferă nudului, exploatat cu alte ocazii ca temă autoreferenţială, în situaţii performative, o notă reflexiv melancolică, subliniată cromatic. Pentru Ilie Boca, ale cărui nuduri feminine dramatice din anii ‘90 impresionau prin expresivitatea carnală, corpul devine o amprentă reziduală, asimilabilă altor semne specifice mitologiei sale intens narative. Direcţia integrării semnului antropomorf în discursul pictural autonom o regăsim în demersurile pictural disolutive ale lui Mihai Chiuaru, în exerciţiile de ordonare impuse, ca grile grafice, de Marius Burhan, proteicului simetric al maselor picturale şi realului ce le dă consistenţă, în tensiunea spre tridimensional din grafica abstractă a lui Dragoş Petraşcu, sau, tranşant, în radicala delimitare dintre conştiinţa culturală, conceptuală asumată şi densitatea magmatică a unei interiorităţi vii, pulsionale din retorica Marilenei Preda Sânc.

Aurel Vlad deschide alt câmp problematic, investind semnul antropomorf cu expresia exprienţelor existenţiale profunde, în disputa sa nesfârşită cu viaţa, şi moartea, cu timpul, cu destinul, sculptura sa având acurateţea reprezentativă impusă de scenariul plurisemiei repertoriilor gestuale. Aceeaşi reactivitate proliferativă a fiinţei prinse în sceneriile realului este metaforizată de Florica Prevenda în complexele sale figuri populate de imagini interioare. Cosmin Paulescu transferă problematica semnului antropomorf în comentariul cultural comparatist, contrastând staticul model grec, cu dinamica unor replici reprezentări din ce îi suplimentează sau ambiguizează prin accesorii simbolic morfologice, prestigiul.

Unei alte poetici îi aparţin retoricile segmentului, fie selectat ca sinecdotic complex volumetric, în torsul semnat de Alexandru Grosu, sau în montajul suprarealist cu tors din seriile erotice ale lui Liviu Suhar. În cazul lui Petru Lucaci, segmentul corporal deja suplimentat semnificativ prin culoarea neagră, indică o sintaxă mai complexă relaţionat cu alt fragment corporal. Darie Dup, mereu surprinzător în scenariile sale condensate, grupează într-o instalaţie decorativ-narativă segmentul (urechea), semn complex morfologic şi deschis unor semnificaţii multiple. Perspectiva tradiţionalistă asupra fragmentului, impus atenţiei de funcţia în act, o propune Marius Crăiţă Mândră, reţinând ca într-un reportaj, mâinile dirijorului în exerciţiu, într-o manieră realistă.

Expoziţia în articularea sa actuală, pleacă de la premiza unei resorbţii totale a corporalităţii în repertoriul cultural şi chiar, specific artistic, într-o contemporaneitate problematică ce conferă esteticului prioritatea asupra experimentalismului ştiinţific, asumării existenţiale brute, angajamentului social sau altor nivele ale trans/post/preculturalului."

Alexandra Titu

Galeria Veroniki Art

7 martie – 3 aprilie 2012
Vernisaj: miercuri, 7 martie, ora 18.30

Program:

Marţi – vineri: 16.00 – 20.00

Sâmbătă: 12.00 – 20.00

Resorturile ordonatoare ale armoniei
De la expresie la analiză

Căutările de atelier ale pictorului George Paul Mihail pot fi urmărite în timp la un nivel al devenirii unui program coerent, al slăbirii relaţiei mimetice cu datul realităţii, cu sistematice recurenţe ale frecventării peisajului şi compoziţiei cu figuri. Este un traseu legitimat de tensiunile dintre programele abstracte ale modernismului întârziat în formele de abstracţie liberă, gestuală şi informală, suplimentat ca funcţii semnificante, în Estul european, de dominaţia esteticii realismului impusă nu doar ca autorizare a prezenţei imaginii, ci şi ca structură pedagogică.

Explorarea modelului realităţii, cu predilecţie prin peisaj, care îi permite cele mai complexe experienţe ale picturalităţii, legate de model şi dincolo de el, dar şi al compoziţiilor cu personaje, ca experienţă a organizării prin elemente figurale a spaţiului, continuă să îl preocupe chiar şi în etape când atenţia sa se focalizează asupra ofertei, mai generoase pentru expresivitatea limbajului şi, pe de altă parte, pentru studiul posibilităţilor intrinseci ale materiei picturale, şi formei reductive ca principiu static sau al mişcării ordonate.
Odată formulată tensiunea de autonomizare a picturii, artistul angajează aceste două atitudini mai mult complementare decât opozitive, generate de aceeaşi preocupare pentru culoare, prima formulând subiectivitatea ca entuziasm dinamic, ca jubilaţie a acordurilor îndrăzneţe, a disoluţiei într-o materialitate seducătoare, senzuală, liberă de rigorile formei, şi, cealaltă urmărind ordonarea relaţiilor armonice analitic combinate pe structuri de organizare. Artistul care nu renunţă, de fapt, nici măcar în plină jubilaţie autoexpresivă la condiţia observării procesului creator, procedează la o explorare aproape simultană a expresivităţii intense, subiective, cromatice informale, şi a resorturilor ordonatoare care investesc culoarea – cu toate variantele ei de calitate, de tonalitate, şi mai ales de comportament în raport cu parteneriatele cantitative şi calitative într-un discurs.

Ciclurile – recente – ale imaginilor care transpun în proiect creativ analiticele demonstraţii ale principiilor armoniei, practicate la Bauhaus, propun structuri sintactice articulate în principiul semnificării, şi mai ales o topică a discursului construit direct din subelemente ale unei morfologii deconstruite în aceste sememe integrate unei construcţii de comunicare fără medierea planului morfologic.

Materia, sursa şi condiţia generatoare a semnificaţiei expresive şi libere, materia în mişcare pusă în act de culoarea jubilantă, cu acorduri îndrăzneţe, de o senzualitate ce nu depinde de un suport narativ sau formal, din etapa sa, actualizată de altfel de compoziţii foarte recente, este sublimată în jocurile analitice de structurare şi purificate de valenţele expresive cărora efortul raţionalist le studiază modul de operare.
O pictură complexă, definitoriu legată de atelierul care filtrează intenţiile, angajamentele şi resursele realităţii, creaţia lui George Paul Mihail este dificil de expus într-o formulă integratoare, fără un efort de argumentare a coerenţei sale de fond, care în mediul atelierului îşi desfăşoară firesc logica interioară, ramificarea şi diversitatea – complementară a căutărilor.

Alexandra Titu

COMUNICAT DE PRESĂ

Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Afişului din Wilanów şi Institutul Polonez din Bucureşti vă invită marţi, 20 septembrie, orele 12.30 la conferinţa de presă prilejuită de expoziţia „Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007”, organizată cu ocazia preluării de către Polonia a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi a aniversării a 10 ani de activitate a Institutului Polonez din Bucureşti.

Vernisajul expoziţiei are loc miercuri, 21 septembrie 2011, orele 18.30, în prezenţa E.S. dl Marek Szczygieł, Ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti, a dnei Aleksandra Piątkowska, Directorul Departamentului Diplomaţiei Publice şi Culturale al Ministerului Polonez al Afacerilor Externe, a dlui Roland Chojnacki, fost Director al Institutului Polonez din Bucureşti în perioada 2001 – 2006, în prezent Director al Institutului Polonez din Londra, a dlui Jarosław Godun, fost Director al Institutului Polonez din Bucureşti în perioada 2006 - 2010, în prezent Director al Institutului Polonez din Kiev, a dnei Maja Wawrzyk, Directorul Institutului Polonez din Bucureşti şi a dlui Jacek Szelegejd, specialist în cadrul Muzeului Afişului din Wilanów.

Afişele prezentate în expoziţie provin de la Muzeul Afişului din Wilanów (secţie a Muzeului Naţional din Varşovia), primul muzeu din lume dedicat afişului, a cărui colecţie de peste 55.000 de piese este una dintre cele mai mari din lume.

Cele 192 de lucrări selectate de Maria Kurpik, curatorul expoziţiei, prilejuiesc întâlnirea publicului din România cu „fenomenul afişului polonez” – sintagmă folosită de criticii internaţionali pentru a denumi producţia prolifică, originală şi de o înaltă calitate artistică a afişului din Polonia în perioada 1960-1970 care a influenţat grafica de afiş în multe ţări europene.

Expoziţia îşi propune să ilustreze aproape un secol de evoluţie a afişului polonez, din anul 1917 până în contemporaneitate. Afişul fiind prin excelenţă o artă a realităţii cotidiene, expoziţia prezintă prin intermediul memoriei afişului istoria Poloniei într-un secol dominat de violente schimbări politice, economice şi culturale.

La sfârşitul secolului al XIX-lea afişul era considerat în Europa „arta marelui peisaj urban” ce colora şi însufleţea spectacolul vizual-decorativ al străzii, fiind ridicat la acest rang de creaţiile remarcabile ale maeştrilor afişului precum Jules Chéret, Eugène Grasset, Théophile A. Steinlen, Leonetto Cappiello, Henri de Toulouse-Lautrec sau Alphonse Mucha, care au înţeles specificitatea acestui mijloc de comunicare, îmbogăţindu-l prin soluţii grafice inovative. Şi artiştii polonezi precum Juliusz Kossak, Teodor Axentowicz sau Piotr Stachiewicz se aliniază acestei tendinţe, după cum demonstrează şi expoziţia de afişe organizată la Cracovia în 1898.

Începutul secolului XX însă, marcat de Primul Război Mondial, mută accentul de la dimensiunea culturală a afişului spre cea politică, propagandistică. Afişe cu rol mobilizator prin imagini ample, expresive, tipărite în tiraje mari şi adresându-se tuturor categoriilor sociale au animat campaniile pentru aparărea graniţelor ţării din anii 1918-1920.

În perioada interbelică dezvoltarea vieţii economice şi cultural-artistice duce la proliferarea afişelor comerciale, turistice, sportive şi culturale, create în stil modern de artişti care experimentează formule îndrăzneţe de design arhitectural şi experimente tehnice inovative, precum asocierea graficii cu fotografia sau fotomontajul. Printre aceşti artişti se numără Bohdan Bocianowski, Jerzy Karolak, Roman Syałas sau Antoni Wajwód.

Invazia Poloniei de către trupele naziste şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial determină apariţia afişelor care cheamă populaţia la înrolare, la apărarea ţării, încurajând spritul de luptă al polonezilor. Afişele sunt prezente pe zidurile oraşelor pe toată perioada ocupaţiei.

După capitularea Germaniei şi instalarea regimului comunist în Polonia, afişul a devenit principalul instrument de propagandă a noului guvern şi a noii ideologii, un mijloc de „agitaţie vizuală”, care preamăreşte noua ordine socială şi îi ironizează pe capitaliştii occidentali. Ca stil, aceste afişe se înscriu în retorica realismului socialist, ilustrând chipuri idealizate ale proletarilor ce privesc optimist spre un viitor „luminos”.

După 1956, odată cu speranţa de eliberare de sub influenţa Uniunii Sovietice şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, afişul se dezvoltă ca un mediu de comunicare aparte între artist şi public. În ciuda cenzurii, el reuşeşte să transmită discret mesaje ce pot fi interpretate ca o ironie sau chiar critică voalată la adresa regimului. Mai mult decât atât, valoarea artistică a afişelor şi participarea acestora la expoziţii şi târguri internaţionale le conferă recunoaştere pe plan european. Zbigniew Kaja, Henryk Tomaszewski, Roman Cieślewicz sau Józef Mroszczak sunt câţiva dintre „graficienii străzii” activi în această perioadă.

În anii 70 se manifestă un grup de artişti cunoscuţi ca graficienii afişului „contra-culturii” care practică o artă contestatară, determinată de criza socio-economică şi grevele muncitoreşti şi studenţeşti. Printre reprezentanţii acestui curent se numără Jan Jaromir Aleksiun, Jerzy Czerniawski, Eugeniusz Get-Stankiewicz sau Jan Sawka.

După instituirea legii marţiale în anul 1981, care limita drastic orice manifestare cultural-artistică, apar o serie de edituri clandestine care tipăreau şi difuzau afişe de o mare forţă expresivă. Adevărate instrumente de propagandă, de această dată împotriva regimului, afişele acrestei perioade s-au bucurat de o mare popularitate.

După primele alegeri prezidenţiale libere în Polonia postbelică, perioadă în care apar numeroase afişe electorale, anii 90 au adus debutul unor creatori de afişe ale căror lucrări nu au putut fi admirate în trecut din cauza situaţiei politice. Afişele din ultimul deceniu prezente în expoziţie, realizate de artişti care urmează o bogată tradiţie, au revenit la funcţia iniţială, promovând produse, evenimente culturale, campanii sociale şi educative.

13 septembrie – 18 octombrie 2009
 

HORIA DAMIAN, perioada 1930-1946

Desene şi picturi din muzeele şi colecţiile româneşti la palatul Mogoşoaia

Desfăşurată sub înaltul patronaj al Preşedintelui Traian Băsescu, expoziţia va fi inaugurată cu lansarea substanţialei monografii Horia Damian, duminică 13 septembrie 2009, orele 17, la palatul Mogoşoaia.

Horia Damian (născut în 1922), unul dintre cei mai importanţi artişti români din diaspora, s-a afirmat încă de la prima sa expoziţie, Bucureşti 1942, în care fost  achiziţionat de marele colecţionar Zambaccian. Studiază la Paris, cu o bursă de stat, şi  lucrează cu   Fernand Léger şi André Lhote, stabilindu-se   în Franţa. După participarea la Bienala de la Veneţia din 1952, pentru Horia Damian începe o importantă carieră expoziţională internaţională. Prezenţa sa, în vara lui 1968, ca artist francez în cea mai importantă expoziţie de artă  abstractă deschisă la Bucureşti, marca o definitivă recunoaştere a personalităţii sale artistice. Architect ca formaţie, pictor, desenator şi sculptor ca expresie, Horia Damian este un artist vizionar care abordează câteva simboluri (elementul arhitectonic, universul, omul) dintr-o perspectivă ce transgresează istoria în mit.

Istoricul de arta dr. Radu Varia, curator vreme de mai multe decenii al lui Horia Damian, a întreprins un studiu monografic aprofundat, recuperând într-un volum de excepţie opera timpurie risipită în colecţii private şi muzeale din România şi reunindu-le acum, pentru prima oară, într-o expoziţie, la Palatul Mogoşoaia.

27 noiembrie – 10 decembrie 2009

IURI ISAR
Născut: 19 mai 1961: Pătârlagele, Buzău, România.

Studii: absolvent Academia de Artă – arte grafice: 1989
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici – România 1990

Premii: 
2002 – Premiul I pentru gravura – Anuala de gravură – “C. Gavenea” (Tulcea)

Specializari / workshop-uri / tabere de creatie :
2009 -  Simpozionul de arte vizuale - MONTEORU-Buzau /
  Tabara de arta -CINCIS - Hunedoara/
2008 - Tabara de gravura pentru tineri de la Colti ( jud, Buzau) coordonator proiect./  
  atelierul de gravura – ilustratia de carte; cartea bibliofila  TARGUL DE CARTE GAUDEAMUS/
  coordonatorul Atelirului de gravura din cadrul Festivalului De drag de Bucuresti./
2004 - 2009 -  Centrul Cultural Arcus, Covasna TABARA DE GRAVURA internationala - ARCUS - coordonator si autor program (cinci editii) /
2007, 2008 - Tabara de icoane de la Manastirea Carnu (Buzau) coordonator- autor proiect/
2006  - Coordonator - autor - realizare a unei  editii bibliofile “Proza fantastica”  V.Voiculescu   50 de exemplare (tabara de lucru Sinaia)/ 
2006 - Autor proiect - coordonator (colaborare cu UNICEF) CEA MAI LUNGA PANZA PICTATA DE COPII - Rrecord Guinnes Book/
1999 - Tabara de creatie Intorsura Buzaului - Covasna/
1996 -  tabara de creatie PONTICA - Muzeul de Arta Constanta/                           
2003 - Academia Belgrad (Serbia) – Interbalcan (Bulg., Ung., Rom., Serb.) – stagiu de lucru, ateliere gravură/ 
1995, 1997 - Centrul de gravură “Frans Masereel” Kasterlee (Belgia)/
2000 - Centrul de gravură Lyon (Franţa).               

Alte activitati: 
din anul 1980 – 1992 pictor scenograf TEATRUL L.S. BULANDRA/
din anul 1990 Profesor la Liceul de Arte Plastice “N. Tonitza” Bucureşti/ Metodist - Inspectoratul Municipiului Bucuresti /
din anul 2001 Profesor colaborator la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică/
din anul 2006 Profesor colaborator la Univrsitatea de Arta Bucuresti/
2006 -2008 director adj. Liceul de Arte Plastice “N. Tonitza” Bucureşti/   
2008 - director de imagine, scenografie  Festivalul  DE DRAG DE BUCURESTI/
2002 - 2009 Colaborare cu Teatrul Creanga, teatrul de Comedie/teatrul National -scenografie si grafica spectacole-2005;- Scenografia spectacolului “Ce formidabila harababura” de Eugen Ionescu -(Teatrul de Comedie) 2002  - Scenografia spectacolului “D’ale Carnavalului” – Teatrul Naţional Bucureşti/ 
2006 -  Coordonator atelier de gravura Mondografia.                         

Expoziţii personale:
2005 - Galeria” Etalon”- Ramnicu Valcea/  -    
1999 - Copenhaga (Danemarca)/
1998 - Galeria “ Căminul Artei” Bucureşti/
1995 - Galeria “Orizont” Bucureşti/
1992 - Galeria “Orizont” Bucureşti

Expoziţii în străinătate:
2009 - Bienala de gravura – XV Exhibition of Niš Graphic circle – Serbia/ 
2007 -expozitie de gravura contemporana romaneasca” Semne peste timp” - Venetia - Italia/
2006 - expozitie gravura Belgia/ - expozitie  grup( noiembr.) – galeria de arta Aripa-Torino-Italia/
2004  - Centrul Cultural Roman – Berlin (Germania)/
2003  -  Seul (Coreea) – expoziţie de grafică/ - Trienala de gravură – Chamalier (Franţa)/ - Expoziţie de gravură – Academia  Beograd (Serbia)/
2002 - Bienala de gravură (a II – a ediţie), “Lilla Europa” – Hallsberg (Suedia)/ - Expoziţie de gravură “Retrospectivă – 5 ani de activitate” la  Centrul de gravură  “F. Masereel”, Kasterlee – Belgia/ -  Expozitie de grup -  Vilnius – Lituania/ - Paris (Franţa) – Centrul cultural Român/
2001 - Stokholm (Suedia) – Târgul de artă contemporană - Sao Paolo (Brazilia)/
2000 - Veneţia (Italia) – expoziţia “Masca”/  - St. Gallen (Elveţia)/  - Lyon (Franţa)/
2001 -  Stokholm (Suedia) – Târgul de artă contemporană - Sao Paolo (Brazilia)/
2000 - Veneţia (Italia) – expoziţia “Masca”/ -  St. Gallen (Elveţia)/ - Lyon (Franţa)/ - Hanovvra (Germania) – “Târgul Internaţional”/
1999 - Bienala de gravură – St. Niklas (Belgia)/ - Expoziţie de grafică – (Strasburg)/ - Expoziţie de gravură – (Polonia)/
1998 - Galeria “Artikel” – Tilburg (Olanda)/ - Anuala internaţională de gravură (Malayesia)/ - Bienala de gravură mică – (Ungaria)/ - Bienala internaţională – Belgrad (Yugoslavia)/
1997 - Trienala de grafică – Bitola (Macedonia)/ - Galeria “Xenpelar” – Renteria (Spania)/     - Expoziţie de gravură – Gent (Belgia)/1996: - Expoziţie grafică – Roma (Italia)/
1995 - Bienala de grafică – Gyor (Ungaria)/ - Menheim (Germania)/
1994 - “Grafiki Kolecktiv” – Gyor (Ungaria)/  - Roma, Veneţia (centrul cultural român) – Italia/-
1993 - Roma (centrul cultural român) – Italia

Expoziţii în ţară:   
2009 - Salonul de arta mica - Cuboidul  -galeria Caminul Artei (Bucuresti)/  - Expozitie –gravori romani si Marcel Chirnoaga  – Muzeul Sutzu (Bucuresti)/ 
2008 -  Expozitie “sectiuni” -  galeria Caminul Artei (Bucuresti)  /  -  Expozitie –Galeria din grajd “Atelierul de gravura a 5-a editie - Centrul Cultural Arcus - Covasna/  -  Expozitie – Galeria Occidentului (Bucuresti) / 
2007  - Expozitie de grup;artisti romani- artisti italieni- Galeria “Apollo” (Bucureşti)/ Bienala de gravura”I.Iser” - Ploiesti / - Expozitie – Galeria din grajd “Atelierul de gravura a 4-a editie - Centrul Cultural Arcus/
2006 - Expozitie gravura, ilustratie / Lansare de carte/ carte bibliofila V.Voiculescu. - (Biblioteca Centrala Universitara) (Bucuresti)/ -Expozitie de grafica (octombrie) - galeria Caminul artei (etaj) (Bucuresti)/ - Expozitie Arta religioasa – Muzeul de arta Craiova/ Expozitie – Galeria din grajd “Atelierul de gravura a 3-a editie - Centrul Cultural Arcus...
 

Comunicat de presă

11 noiembrie 2009

Administraţia Prezidenţială şi Muzeul Naţional Cotroceni vă invită miercuri, 11 noiembrie 2009, orele 18.00 în spaţiile medievale ale muzeului, la vernisajul expoziţiei „Porţi cereşti“, semnată Pavel Bucur.

Artistul Pavel Bucur este absolvent al Liceului de Arte Plastice din Cluj în anul 1965 şi al Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Sculptură, clasa prof. Ion Lucian Murnu în anul 1971.

De-a lungul întregii cariere artistice, Pavel Bucur a participat la peste 90 de expoziţii naţionale, 60 de expoziţii internaţionale şi a realizat 39 de expoziţii personale. Cele mai multe dintre expoziţiile personale au fost organizate atât în România, dar şi în străinătate: Germania, Italia, Franţa şi Elveţia.

În perioada 1976-1987 a participat şi la bienalele internaţionale de sculptură din Spania şi Italia, iar între anii 1971-2003 a avut participări la peste 15 simpozioane naţionale şi internaţionale de sculptură.

Artistul are de asemenea peste 40 de opere publice în România şi în afara ţării: Germania, Italia, Polonia, toate de mari dimensiuni (1,20-3,80 m), din materiale diferite: lemn de brad, marmură de Ruşchiţa şi de Carrara, piatră de Istria, calcar, oţel inoxidabil, aluminiu.

Activitatea artistică i-a fost răsplătită în perioada 1974-2003, cu o serie de premii naţionale şi internaţionale: Premiul I – Măgura Buzăului (România, 1974), Premiul I – Oronsko (Polonia, 1975), Premiul Special de Sculptură – pentru Monumentul Tineretului (România, 1986), Premiul Special al Juriului – Simposio di Scultura Fannano, (Italia, 1991), Premiul I – Simposio Internazionale di Scultura (Madonna di Campiglio, Italia, 2000, 2001), Premiul III - Simposio Internazionale di Scultura (Madonna di Campiglio, Italia, 2003).

Lucrările sculptorului Pavel Bucur se află în muzee şi colecţii particulare din România, Germania, Italia, S.U.A., Franţa, Spania, Polonia, Cehia, Grecia, Israel, Canada, Argentina, Belgia, Rusia. În anul 1982 a fost nominalizat în ”Men of Achievement, International Biographical Center”, Cambridge, Marea Britanie, iar în 1992 a fost nominalizat în ”Who´s Who in International Art”, Elveţia.

În cadrul expoziţiei de la Muzeul Naţional Cotroceni vor figura lucrări de sculptură, grafică şi tapiserie, principalul scop urmărit de organizatori fiind acela de a ilustra opera unuia dintre cei mai cunoscuţi sculptori monumentalişti din România.

Expoziţia este deschisă în perioada 11 noiembrie 2009 - 10 ianuarie 2010 şi va putea fi vizitată de marţi până duminică între orele 9.30-17.00.

Partener: Konica Minolta

Parteneri media: Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio Bucureşti, Onlinegallery.ro, Agenţia Naţională de Presă ”Agerpres”, Ziua, Cronica Română, Căminul, Casa Lux, Şapte Seri