Recital cu final neașteptat
La sfârșit de martie, soprana Georgeta Stoleriu, în compania pianistei Verona Maier, a oferit la Ateneu un recital cu o structură aparte, sub genericul „De la cuvânt la sunet”, propunând originala idee de prezentare a unor miniaturi vocale inspirate de versurile aceleiași poezii, ea însăși precizând că, la primii pași în carieră, tocmai descoperirea unor poeme cu profundă încărcătură spirituală, „îmbrăcate” în muzica unor compozitori binecunoscuți, a determinat opțiunea sa pentru lied și opusuri vocal-simfonice. De această dată l-a invitat pe actorul Filip Ristovski să recite fiecare dintre textele care au stat la baza pieselor selectate în recital, începând cu Oglindire de Mariana Dumitrescu, versuri regăsite în liedul omonim de Nicolae Coman, muzician care, după cum a subliniat solista, fusese aniversat, chiar în ziua precedentă, la împlinirea unei frumoase vârste. Un maestru care a scris, de asemenea, sensibile poeme, unul dintre acestea - Orfeu - inspirându-l pe Sabin Păutza în compunerea unui lied interpretat în primă audiție absolută, ca și Bobul de nisip pe versuri de Alexandra Gorghiu, pagini de finețe, marcate de gânduri evocatoare, nostalgice sau cu tentă melancolică. La fel de interesantă a fost audierea unor lieduri scrise pe versuri eminesciene - La steaua, tălmăcite de George Stephănescu sau de Tudor Ciortea -, La mijloc de codru, în versiuni imaginate de Diamandi Gheciu și Felicia Donceanu -, Și dacă, muzica același Stephănescu, dar și Gheorghe Dima -, toate urmărind reliefarea sensurilor și trăirilor cuprinse în celebrele poeme, purtând, desigur, amprenta specifică fiecărui compozitor în parte și spiritul epocii respective.
Și poezia romantică germană a inspirat mari creatori, solista alegând, din literatura universală de gen, Cântecul lui Mignon de Johann Wolfgang Goethe, regăsit în lieduri de Franz Schubert și Piotr Ilici Ceaikovski,bijuterii muzicale adesea incluse în recitalurile prezentate, de-a lungul anilor, de Georgeta Stoleriu, unanim apreciată ca rafinată interpretă a miniaturilor vocale, cărora știe să le confere un plus de frumusețe prin delicatețea și sensibilitatea coloritului expresiv. Dar și Er ist's de Eduard Morike a născut superbe lieduri de Robert Schumann sau Hugo Wolf, de o frumusețe pe care, și în acea seară, interpreta a știut să o pună în valoare, remarcabilă fiind bucuria cântului, dorința de a transmite stări, trăiri și emoții, cu sinceritatea și simplitatea ce au caracterizat arta sa întreaga viață. La fel s-a petrecut și în piesele de Stephănescu și Vsevolod Wsevolojsky pe versurile poeziei Rappelle-toi de Alfred de Musset, purtând farmecul delicat al creației franceze de secol XIX, cu un lirism aparte, încărcate de dragoste și o anume tristețe.
Un program special, care a adus însă un final neașteptat și incredibil pentru toți cei aflați în sală, soprana Georgeta Stoleriu anunțând că a fost ultima sa apariție pe podium, hotărând să se retragă din viața de interpret, considerând că este un gest pe care trebuie să-l facă în momentul de vârf al carierei sale, fără a aștepta ca trecerea timpului să-i afecteze cumva nivelul vocal-interpretativ cu care și-a obișnuit publicul de-a lungul celor 50 de ani de carieră solistică performantă. Un asemenea final trebuia să se încheie cu Tatăl Nostru de Felicia Donceanu, rugă de un dramatism aparte, cântată la fel de emoționant ca întotdeauna, desigur cu o încărcătură interioară subliniată de momentul greu dar asumat al „ieșirii din scenă”. Uluire, regrete, admirație, toate s-au regăsit printre flori, multe flori și aplauze prelungi, rămânând ca, de acum înainte, să o întâlnim pe Georgeta Stoleriu doar la reputat pedagog și muzician din elita noastră artistică, păstrându-și prestanța și zâmbetul dintotdeauna.
Cu siguranță, nimeni nu s-ar fi așteptat la un asemenea moment, pe care îl credeam mult mai îndepărtat, dar Georgeta Stoleriu a știut, întreaga viață, să privească orice situație cu luciditate și demnitate, gândind, și de această dată, după cum ea însăși a declarat, că este preferabilă o retragere în condițiile unui nivel valoric nealterat, decât o prelungire riscantă care ar determina compromisul - un aspect pe care nu l-a acceptat niciodată, în nicio împrejurare. Ne vor lipsi, de acum înainte, recitalurile sale și aparițiile în concerte vocal-simfonice, dar orice meloman sau muzician va păstra în memorie glasul său limpede și luminos, înălțându-se cu credință și devoțiune față de muzică, față de artă în cea mai adevărată formă, adresându-se ascultătorului cu știința de a-i transmite bogăția ideatică și expresivă a partiturilor abordate, trăsături inconfundabile pe care, din fericire, le regăsim și în numeroasele sale înregistrări pentru disc sau pentru fonoteca Radio, facilitând astfel, peste vreme, reîntâlnirea cu o mare doamnă a cântului - soprana Georgeta Stoleriu.
(1 aprilie 2016)
Anca Florea
