De ziua lui Enescu

A devenit deja o tradiție ca, în 19 august, Muzeul „Enescu” să invite publicul la un eveniment deosebit, prin care să omagieze personalitatea lui George Enescu în ziua sa de naștere. Cu atât mai mult acum, când s-au împlinit 135 de ani din acea vară a anului 1881, toate sediile din țară au marcat momentul în varii feluri - la Vila „Luminiș” de la Sinaia, sub genericul „Enescu la el acasă” a avut loc un recital susținut de tineri instrumentiști precum violoncelistul Octavian Lup sau violonistul Dan-Iulian Druțac, deopotrivă aplaudați în cadrul Festivalului „Enescu și muzica lumii”, desfășurat chiar în acea perioadă la Casino Sinaia, soliștii abordând, firesc, prioritar opusuri enesciene. În paralel, la Tescani s-a derulat un program prezentat de participanții la un master-class de artă vocală, condus de soprana Leontina Văduva și pianista Alina Pavalache, tinerii Alice Bacalu, Christine Barricault, Louis-Heol Castel, Valentina Dascălu, Cristina Feraru, Ramona Fischer, Say Ufuk Ghenghis, Irina Ionescu, Magda Maftei, Ilia Marinescu, Cezar Mititiuc, Ramona Păun, Maria Petcu, Gaëlle Salomon-Corlobé, Cătălina Sima optând pentru pagini din muzica franceză și, desigur, pentru miniaturi de Enescu.

Iar la București, un public numeros a urmărit, la Palatul Cantacuzino, și cuvântul rostit de directorul Cristina Andrei și de muzicologul Viorel Cosma (consultant științific) punctând repere din activitatea și creația Maestrului, ascultând apoi recitalul în care violonista Raluca Stratulat și pianista Eliza Puchianu au interpretat Sonata r. 2 de Enescu și Sonata în sol major de Ravel, remarcându-se prin claritatea desenului și a construcției, prin echilibru și permanenta colaborare, prin sunetul generos și expresivitatea apropiată de spiritul enescian sau de finețea scriiturii raveliene, aș spune cu o anume sobrietate, dar cântând cu căldură, vigoare și reală implicare, cu acuratețe și o linie frumoasă, evoluând ca parteneri cu o importanță egală în demersul artistic. Deloc întâmplător, melomanii au aplaudat încântați, răsplătiți în bis cu o altă pagină de Enescu, lirică, poate melancolică și... cuceritoare.

În ce privește expoziția vernisată cu acel prilej, a fost dedicată Concursului internațuinal „George Enescu”, la 58 de ani de la debutul competiției, în septembrie... 1958 și în preajma unei noi ediții ce va începe în 3 septembrie. Realizatorii au rezervat câte un panou fiecărei ediții, muzeograful dr. Irina Nițu și graficianul Horia Nițu alăturând, într-o concepție agreabilă ca imagine și interesantă ca detalii, afișe, programe și fotografii ale membrilor juriilor, ale unor celebrități prezente în Festival și ale câștigătorilor Premiului I, excepție făcând, desigur, situațiile în care primul loc nu a fost „ocupat”. Important rămâne faptul că cei ce privesc acum evoluția sau... involuția Concursului care, între 1970 și 1991 a fost chiar suspendat, își pot face o idee asupra nivelului excepțional al majorității invitaților în juriile de pian, vioară, apoi canto de la primele ediții, când tinerii au cântat în fața unor artiști precum Yehudi Menuhin, David Oistrah, Sir John Barbirolli, Constantin Silvestri, Claudio Arrau, Florica Musicescu, Carlo Zecchi, Nadia Boulanger, George Georgescu, Pauk Constantinescu, Napoleone Annovazzi, Arta Florescu, Zenaida Pally, Cella Delavrancea, Dmitri Bașkirov, Magda Tagliafero, Pietro Argento, iar din 1991 Lola Bobescu, Mady Mesple, Yolanda Mărculescu, Ion Voicu, apoi Tibor Varga, Ștefan Gheorghiu, Ivri Gytlis, Ileana Cotrubaș, Ioan Holender, Roman Vlad, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Grace Bumbry, Ludovic Spiess, Ștefan Niculescu, Alberto Lysy, Zigmund Krause, Cornel Țăranu, Florin Croitoru, în 2011 înlocuindu-se secțiunea canto (desființată anterior) cu cea de violoncel, președintele juriului fiind Marin Cazacu. Și trebuie subliniat faptul că mulți dintre laureații primelor ediții, deveniți soliști de cotă pe plan mondial, au făcut parte, la rândul lor, din juriile edițiilor ce au urmat - Li Minh Quiang, Ștefan Ruha, Arie Vardie, Viorica Cortez, Elisabeth Leonskaia, Marina Krilovici, Silvia Marcovici și mulți alții; Laureați au fost însă și Radu Lupu, Dan Iordăchescu, Ion Buzea, Eigenia Moldoveanu, George Crăsnaru, Marius Brenciu, Nemanja Radulovic, Ștefan Tarara, dar și mulți alții care, în timp, au confirmat sau nu. Parcurgând „lista” și privind printurile, oricine își poate da seama de nivelul excepțional al primelor ediții și de scăderea vizibilă a calității laureaților după 1991, nici membrii juriilor nefiind la înălțimea „legendarilor” de atunci. Din 1991 s-a adăugat și secțiunea compoziție, printre câștigători Dan Dediu sau Diana Rotaru. Deloc întâmplător, expoziția va fi amplasată, în perioada Concursului - 3-25 septembrie - în rotonda Ateneului, astfel încât și tinerii de astăzi și parte dintre cei regăsiți printre câștigătorii de altădată, desigur și cei din juriile ultimelor decenii vor avea bucuria și nostalgia rememorării sau descoperirii acelor performanțe care au făcut, la un moment dat, ca acest Concurs să fie cotat printre cele mai importante din lume. Iar ediția 2016 - în ordinea derulării în timp cea de a XV-a - își va găsi locul cuvenit, în viitor, pe un panou ce-i va fi rezervat într-o nouă expoziție prezentată de Muzeul „Enescu”, după ce în 2015, a propus o superbă retrospectivă a Festivalului. Este astfel o istorie în imagini care merită din plin să fie văzită și... înțeleasă.

(24 august 2016)

Anca Florea