Stiri Hanoch Levin
Hanoch Levin
Funeralii de iarnă
Numele lui Hanoch Levin nu este necunoscut publicului clujean: în 2006 acelaşi Elie Malka a regizat comedia muzicală Yacobi şi Leidental a lui Levin.
Hanoch Levin (1943-1999), poet şi dramaturg israelian, a elaborat un limbaj dramatic şi teatral unic. În piesele sale Levin se întoarce la miturile universale, pentru a explora modelele elementare ale existenţei şi suferinţei umane. El răzuieşte lustrul de pe situaţiile cotidiene, descoperind goliciunea existenţei umane: plăgile, umilirea, durerea, ruşinea. Cronicile referitoare la piesele lui Levin pun în evidenţă în primul rând atitudinea socială, limbajul unic, şi mai ales violenţa viguroasă, brută, fără cea mai mică autocompătimire, precum şi infinita delicateţe, compasiunea şi spiritualitatea lor subtilă.
În Funeralii de iarnă, figurile şi acţiunea sunt de un grotesc dus la paroxism, în situaţii absurde. În centrul piesei se află holteiul Lacek Bobicek (Zsolt Bogdán), care încearcă cu disperare să anunţe vestea morţii mamei sale, Alte Bobicek (Endre Senkálszky) mătuşei sale, Şraţia (Kati Panek) şi unchiului său Raşes (József Bíró). Rudele însă se pregătesc în aceeaşi zi să o mărite pe unica lor fiică, Velveţia (Anikó Pethő). Mirele, Popocenko (Balázs Bodolai) şi părinţii acestuia (Ţiţkeiva – Hilda Péter, Baragunţele – Miklós Bács) se pregătesc şi ei pentru ziua cea mare. Pentru a nu lua la cunoştinţă vestea tristă şi a nu fi nevoiţi să amâne cununia, cele două familii o iau la fugă. În cursul acestei călătorii fantastice se întâlnesc cu sportivi (Lehet Salat, Attila Orbán), cu un călugăr budist (Endre Senkálszky), ba chiar şi cu Îngerul Morţii (Szabolcs Balla), în acest timp Lacek Bobicek îi urmăreşte cu înverşunare, împreună cu profesorul Kipernai (Sándor Keresztes), un vecin băgăreţ. Va reuşi Lacek să-şi ţină promisiunea şi să adune toată familia la înmormântare, sau va trebui să stea singur lângă mormânt? Şi ceea ce e încă şi mai important: îşi va găsi oare perechea vieţii sale în persoana Pşoşiţiei (Enikő Györgyjakab) pe care a cunoscut-o la nuntă?
Regizorul Elie Malka (Franţa), care lucrează pentru a doua oară cu trupa teatrului clujean, s-a născut în Israel, a studiat arta teatrală, după care a predat în diferite şcoli de teatru. În 1979 a fost numit director adjunct al Teatrului Naţional Habimah din Israel, apoi a funcţionat ca director al teatrului din Haifa, până în 1990. Între 1991 şi 2007 a fost directorul Uniunii Teatrale din Europa (UTE). Elie Malka a fost membru în juriul Premiului European pentru Teatru, al Premiului Onassis pentru Dramaturgie Contemporană, şi al Festivalului BITEF de la Belgrad. Este purtătorul distincţiei franceze Ordinul artelor şi literelor în grad de ofiţer.
Decorul, costumele şi luminile spectacolului au fost concepute de Bernard Michel, pe o ilustraţie muzicală din operele lui Brahms de Jérôme Rigaudias, asistent regie: Kinga Kovács. Spectacolul a fost realizat cu sprijinul fondului „Szülőföld Alap” din Ungaria.
Câtă speranţă
Traducerea: Doru Mareş
Video: Laura Iancu
Krum
Elevii Colegiului National de Arta "Ion Vidu": Tudor Sârb, Raul Romaniuc, Gabriel Budur, Alex Jivcov, Victoria Răileanu, Mihaela Chiticariu, Sebastian Ciocan, Sebastian Vâlcea şi Oana Jderiu
Hanoch Levin (1943-1999) este una dintre cele mai importante figuri ale culturii israeliene.
Dramaturg, muzician, prozator, poet, regizor de teatru, cofondator al Asociatiei Autorilor Dramatici din Israel, ziarist, Hanoch Levin se face auzit ca una dintre cele mai puternice voci ale generatiei sale. Generalizand, opera lui s-ar putea inscrie in doua teme majore: satira politica si comedia neagra, centrata pe subiectul familiei si cartierului, care scoate in evidenta aspiratiile si vicisitudinile unor personaje insignifiante, incremenite intr-o existenta absolut terna, tema in care se inscrie si piesa Krum. Dar dincolo de acestea, sau poate in primul rand, scrierile lui Hanoch Levin reprezinta o metafora profunda a conditiei umane.
Regizorul Radu Afrim se bucura deja de notorietate, fiind autor al mai multor spectacole care, prin non-conformismul lor, precum si prin valoarea lor estetica, au suscitat mereu valuri de admiratie, intrebari si emotii puternice. Talentul sau incontestabil a fost recunoscut la ultima editie a Galei UNITER, unde Radu Afrim a fost distins cu Premiul pentru cea mai buna regie. Prezenta lui la Timisoara este o sansa extraordinara, atat pentru trupa Nationalului, cat si pentru public.