Telefonu', omleta şi televizoru'

Scenariu după basme populare româneşti şi o istorie poloneză

Premiera în cadrul FESTIVALULUI NAŢIONAL DE TEATRU 2006, la Teatrul Odeon

Cine spune povesti?

De obicei un pierde-vara, unul care nu stie sa faca nimic, un palavragiu. Omul serios, tace si face. Ba chiar se incrunta cand vremea se pierde cu prostii. Vremea trebuie umpluta cu actiuni, de pilda strangerea de bunuri. Chestia de neinteles este ca, dupa o vreme, moare. Moare si omul si palavragiul.

Insasi marea nascocire, democratia, se bazeaza pe o palavrageala fara capete. Altminteri cum sa tasneasca scanteia adevarului? Si adevarul ne e drag noua la fel de mult ca minciuna.

Despre ce mai povestesc oamenii astazi?

Despre mancare, calatorii, sanatate si depre ei insisi. Si nu se mai cheama povesti, se cheama fictiuni. Si nu-i mai zice palavrageala, ii zice comunicare. Drept e ca nu prea se mai povesteste. Se comenteaza.

Alexandru Dabija