Vlad Massaci
Premieră Delirium, regia Vlad Massaci
Data:
20 Apr 2019 Eveniment special:
Nu
Insecta karamazoviană se târăște, devorează lumina, binele și adevărul și, sătulă, lasă în loc abisul în care se afundă cei 5 Karamazovi.
„Delirium” de Enda Walsh, o reinterpretare radicală a romanului „Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski, este prima montare a regizorului Vlad Massaci pe scena Teatrului Odeon.
„Delirium” m-a făcut să înțeleg mai bine cine sunt. Am simțit o relaționare foarte personală cu cei cinci Karamazovi, am avut mereu sentimentul că, prin acest spectacol, împărtășesc lumii informații despre mine. Cred că spectatorii vor avea și ei senzația că se recunosc în fiecare personaj de pe scenă și nu vor ști de ce. E, poate, pentru că fiecare dintre noi îi reunește în sine pe toți acești Karamazovi. - Vlad Massaci
Piesa „Delirium” este rezultatul unei colaborări dintre multi-premiatul dramaturg irlandez Enda Walsh și Teatrul O din Londra. A fost pentru prima oară pusă în scenă în Dublin în 2008, iar în ea, într-un cabaret al grotescului, al păcatului și al decăderii, se împletesc muzica, dansul, jocul de păpuși și animația.
În prologul piesei publicate (editura Nick Hern, 2008), Joseph Alford și Carolina Valdés, directori artistici ai Teatrului O din Londra, scriu: „Delirium” explorează o lume fără morală, care descrie condiția umană într-un mod aspru și fără compromisuri. Cei patru frați și tatăl lor vrednic de dispreț sunt fiecare conduși de o combinație individuală de pasiune, intelect, credință și frustrare. Dușmănia de moarte din cauza femeilor și a banilor face ca sângele rău să clocotească în ei, drept urmare convingerile și furia lor aprind o frenezie a emoției atât de puternică încât este imposibil de ascuns”.
DELIRIUM de Enda Walsh
după „Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski
Traducerea și regia: Vlad Massaci
Regie: Vlad Massaci
Decor: Adrian Damian
Costume: Luiza Enescu
Muzică și sound design: Vlaicu Golcea
Video design: Ioana Bodale
Light design: Andrei Délczeg
Coregrafie: Răzvan Mazilu
Asistent regie: Teodora Petre
Distribuție: Mihai Smarandache, Marius Damian, Mădălina Ciotea, Sabrina Iașchevici, Alexandru Papadopol, Vlad Bîrzanu, Cezar Antal
Voce Părintele Zosima - Constantin Cojocaru
Următoarele reprezentații programate: 4 și 20 aprilie, ora 19:30, Sala Studio.
BILETELE se pot achiziționa de la Casa de Bilete a Teatrului Odeon sau online de pe site-ul Teatrului Odeon,
www.teatrul-odeon.ro
Preț: 30 lei (cat I) și 15 lei (cat II)
Durata: 2h 30’
NERECOMANDAT SUB 16 ANI
Parteneri media
RADIO ROMANIA CULTURAL
OBSERVATOR CULTURAL
B-Critic
www.onlinegallery.ro
ROMAN TEATRAL la Teatrul „Nottara“
Pagina asociata stirii (spectacol, galerie etc.):
Teatrul Nottara
Data:
26 Jan 2013 Eveniment special:
Nu
TEATRUL „NOTTARA”
prezintă sâmbătă, 26 ianuarie, la sala “Horia Lovinescu”, de la ora 19.00, cea mai recentă producţie,
ROMAN TEATRAL,
după Mihail Bulgakov
Traducerea și dramatizarea: Bogdan Budeș
Distribuție:
SERGHEI LEONTIEVICI MAXUDOV – Ion Grosu
IVAN VASILIEVICI – Alexandru Repan
ILIA IVANOVICI RUDOLFI, KSAVERI BORISOVICI ILCIN, GAVRIL STEPANOVICI –
George Alexandru
LIKOSPASTOV – Dani Popescu
UN LITERAT, PIOTR BOMBARDOV – Gabriel Răuță
UN TIP CU O CHITARĂ, MIȘA PANIN, DEMIAN KUZMICI – Alexandru Mike Gheorghiu
FOMA STRIJ, IPPOLIT PAVLOVICI – Viorel Comănici
AVGUSTA AVDEEVNA MENAJRAKI – Ada Navrot
KLIUKVIN, ELAGHIN – Ion Haiduc
POLIXENA VASILIEVNA TOROPEȚKAIA – Catrinel Dumitrescu
LIUDMILA SILVESTROVNA PRIAHINA – Camelia Zorlescu
VEȘNIAKOVA – Ioana Calotă
EVLAMPIA PETROVNA – Mihaela Subțirică
NASTASIA IVANOVNA – Anca Bejenaru
NIȘTE DAME – Laura Vasiliu, Corina Dragomir, Ioana Calotă, Mihaela Subțirică
Constantin Lăpușan, Adrian Alessandriu
Regia: Vlad Massaci
Scenografia: Andu Dumitrescu
Asistent regie: Bogdan Budeș
Mișcarea scenică: Cătălina Gubandru
Asistent scenografie: Irina Chirilă
Ilustrația muzicală: Cristi Juncu
Roman teatral este, probabil, cartea lui Mihail Bulgakov care se apropie cel mai mult de o autobiografie. Apogeul vieții de creator a lui Bulgakov a coincis, din păcate, cu apogeul carierei de tiran a lui Stalin. Din acest motiv, mulți ani maestrului nu i s-a publicat nicio carte și nu i s-a jucat nicio piesă. În mod asemănător, eroul Romanului teatral, scriitorul Maxudov, trăiește drama autorului care nu înțelege că în anumite vremuri sunt tolerate doar anumite creații. Conștientizând că nu poate publica fără să fie celebru și nu poate fi celebru fără să publice, Maxudov înțelege că este condamnat la mediocritate și alege calea sinuciderii. În ultima clipă află că romanul lui va fi, totuși, publicat, însă nici nu-și poate imagina consecințele acestui fapt aparent îmbucurător.
În ciuda titlului funebru, Însemnările unui răposat, romanul lui Mihail Bulgakov abundă de scene caraghioase. Majoritatea cercetătorilor îl socotesc a fi cea mai veselă creație a scriitorului. Se pare că Bulgakov a scris Romanul teatral cu mare ușurință, dintr-o suflare, fără ciorne sau conspecte și fără să facă vreo corectură. Elena Sergheevna Bulgakova amintește că serile, după întoarcerea soțului ei de la Bolșoi Teatr (unde acesta lucra ca libretist), în timp ce ea pregătea masa, Bulgakov se așeza la birou și scria câteva pagini, după care i se alătura la cină, mulțumit, frecându-și mâinile cu încântare.
Lucrul la roman a început în 26 noiembrie 1936. Încă din 1929, însă, Bulgakov scrisese un roman epistolar cu titlul Unui prieten secret (roman rămas și el neterminat) adresat viitoarei sale soții, Elena Sergheevna Bulgakova, în care povestea cum "devenise dramaturg". În anul 1930, Unui prieten secret se transformă într-un roman nou, Teatrul, dar scriitorul arde în cele din urmă ciornele inițiale, împreună cu primele încercări ale "romanului despre diavol" (Maestrul și Margareta).
Abia peste șase ani, în urma loviturilor repetate venite din partea presei sovietice care instrumenta o veritabilă lichidare a scriitorului, și după câteva săptămâni de la despărțirea definitivă de MHAT (Teatrul de Artă din Moscova), Bulgakov începe să scrie romanul despre teatru în versiunea pe care o cunoaștem. Pe prima pagină a manuscrisului, scritorul trece două titluri: Însemnările unui răposat și Roman teatral, primul dintre ele fiind subliniat de autor cu două linii. În jurnalul Elenei Sergheevna, romanul este amintit cel mai adesea drept Însemnările unui răposat. În anul 1965, însă, când romanul este publicat pentru prima dată în numărul 8 al revistei Novâi Mir, e preferat, din motive ideologice, titlul Roman teatral.
Romanul ne înfățișează în cheie comică aventura lui Serghei Leontivici Maxudov (alter ego al lui Mihail Bulgakov) cu Teatrul Independent din Moscova (Teatrul de Artă din Moscova fondat de Konstatin Stanislavski și de Vladimir Nemorovici-Dancenko). "Idila" lui Maxudov cu lumea teatrului (cuvântul роман se mai traduce în română și prin idilă sau legătură amoroasă) debutează cu scrisoarea pe care acesta o primește de la unul dintre regizorii Teatrului Independent. Anterior, Serghei Leontievici, colaborator al revistei Navigația, scrisese în timpul liber un roman în care evoca lumea dispărută, de dinainte de Revoluția Sovietică, a Kievului natal (în biografia reală a lui Bulgakov este vorba despre romanul Garda Albă). Romanul nu are cum să treacă de cenzură, iar Maxudov se apucă să scrie o piesă de teatru. Din acest moment, fostul corector intră într-o lume nouă, bizară și fascinantă. Montarea textului său, Zăpadă neagră (Zilele Turbinilor, piesă a lui Bulgakov montată la Teatrul de Artă din Moscova și interzisă de cenzura sovietică după aproape 300 de reprezentații, în ciuda faptului că, se pare, era una dintre preferatele dictatorului I. V. Stalin) depinde, însă, de decizia (și de capriciile!) unei figuri atotputernice la care toată lumea din teatru se raportează cu respect: Ivan Vasilievici (prototipul acestui personaj este Konstantin Stanislavski).
Destinul lui Mihail Bolgakov pare guvernat de acelaşi amestec de satiră, fantastic şi tragism care e și amprenta operei sale. Născut la Kiev, în 1891, în familia unui profesor de teologie, studiază medicina, pe care o practică vreme de patru ani (1916 - 1920), pe front şi în spitalele de provincie. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soţii, reuşeste să învingă răul. În 1920, abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Intră în lumea teatrului, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerată un Pescăruş al noii generaţii de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofiţerii Albi face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, în acelaşi timp, piesa preferată a lui Stalin. Din 1929, nu i se mai publică nicio carte şi nu i se mai joacă nicio piesă. Trăind la limita supravieţuirii, Bugakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, vorbește despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenţei asumate, cât şi prin efectele ei neaşteptate. Trei săptămâni mai târziu, primeşte un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân, însă, nepublicate. În ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul Maestrul şi Margareta. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, dictând soţiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei.
Scrieri:
Romane: Garda Albă, Viaţa domnului de Molière, Maestrul şi Margareta;
Povestiri: Inimă de câine, Focul hanului, Însemnări pe manşete;
Piese de teatru: Cabala bigoţilor, Fuga, Insula purpurie, Apartamentul Zoikăi.
Premieră la Nottara: Roman teatral
Pagina asociata stirii (spectacol, galerie etc.):
Teatrul Nottara
Data:
15 Dec 2012 Eveniment special:
Nu
COMUNICAT DE PRESĂ
TEATRUL „NOTTARA”
prezintă sâmbătă, 15 decembrie, la sala “Horia Lovinescu”, de la ora 19.00, premiera spectacolului
ROMAN TEATRAL
după Mihail Bulgakov
Traducerea și dramatizarea: Bogdan Budeș
Distribuție:
SERGHEI LEONTIEVICI MAXUDOV – Ion Grosu
IVAN VASILIEVICI – Alexandru Repan
ILIA IVANOVICI RUDOLFI, KSAVERI BORISOVICI ILCIN, GAVRIL STEPANOVICI –
George Alexandru
LIKOSPASTOV – Dani Popescu
UN LITERAT, PIOTR BOMBARDOV – Gabriel Răuță
UN TIP CU O CHITARĂ, MIȘA PANIN, DEMIAN KUZMICI – Alexandru Mike Gheorghiu
FOMA STRIJ, IPPOLIT PAVLOVICI – Viorel Comănici
AVGUSTA AVDEEVNA MENAJRAKI – Ada Navrot
KLIUKVIN, ELAGHIN – Ion Haiduc
POLIXENA VASILIEVNA TOROPEȚKAIA – Catrinel Dumitrescu
LIUDMILA SILVESTROVNA PRIAHINA – Camelia Zorlescu
VEȘNIAKOVA – Ioana Calotă
EVLAMPIA PETROVNA – Mihaela Subțirică
NASTASIA IVANOVNA – Anca Bejenaru
NIȘTE DAME – Laura Vasiliu, Corina Dragomir, Ioana Calotă, Mihaela Subțirică
Constantin Lăpușan, Adrian Alessandriu
Regia: Vlad Massaci
Scenografia: Andu Dumitrescu
Asistent regie: Bogdan Budeș
Mișcarea scenică: Cătălina Gubandru
Asistent scenografie: Irina Chirilă
Ilustrația muzicală: Cristi Juncu
Roman teatral este, probabil, cartea lui Mihail Bulgakov care se apropie cel mai mult de o autobiografie. Apogeul vieții de creator a lui Bulgakov a coincis, din păcate, cu apogeul carierei de tiran a lui Stalin. Din acest motiv, mulți ani maestrului nu i s-a publicat nicio carte și nu i s-a jucat nicio piesă. În mod asemănător, eroul Romanului teatral, scriitorul Maxudov, trăiește drama autorului care nu înțelege că în anumite vremuri sunt tolerate doar anumite creații. Conștientizând că nu poate publica fără să fie celebru și nu poate fi celebru fără să publice, Maxudov înțelege că este condamnat la mediocritate și alege calea sinuciderii. În ultima clipă află că romanul lui va fi, totuși, publicat, însă nici nu-și poate imagina consecințele acestui fapt aparent îmbucurător.
În ciuda titlului funebru, Însemnările unui răposat, romanul lui Mihail Bulgakov abundă de scene caraghioase. Majoritatea cercetătorilor îl socotesc a fi cea mai veselă creație a scriitorului. Se pare că Bulgakov a scris Romanul teatral cu mare ușurință, dintr-o suflare, fără ciorne sau conspecte și fără să facă vreo corectură. Elena Sergheevna Bulgakova amintește că serile, după întoarcerea soțului ei de la Bolșoi Teatr (unde acesta lucra ca libretist), în timp ce ea pregătea masa, Bulgakov se așeza la birou și scria câteva pagini, după care i se alătura la cină, mulțumit, frecându-și mâinile cu încântare.
Lucrul la roman a început în 26 noiembrie 1936. Încă din 1929, însă, Bulgakov scrisese un roman epistolar cu titlul Unui prieten secret (roman rămas și el neterminat) adresat viitoarei sale soții, Elena Sergheevna Bulgakova, în care povestea cum "devenise dramaturg". În anul 1930, Unui prieten secret se transformă într-un roman nou, Teatrul, dar scriitorul arde în cele din urmă ciornele inițiale, împreună cu primele încercări ale "romanului despre diavol" (Maestrul și Margareta).
Abia peste șase ani, în urma loviturilor repetate venite din partea presei sovietice care instrumenta o veritabilă lichidare a scriitorului, și după câteva săptămâni de la despărțirea definitivă de MHAT (Teatrul de Artă din Moscova), Bulgakov începe să scrie romanul despre teatru în versiunea pe care o cunoaștem. Pe prima pagină a manuscrisului, scritorul trece două titluri: Însemnările unui răposat și Roman teatral, primul dintre ele fiind subliniat de autor cu două linii. În jurnalul Elenei Sergheevna, romanul este amintit cel mai adesea drept Însemnările unui răposat. În anul 1965, însă, când romanul este publicat pentru prima dată în numărul 8 al revistei Novâi Mir, e preferat, din motive ideologice, titlul Roman teatral.
Romanul ne înfățișează în cheie comică aventura lui Serghei Leontivici Maxudov (alter ego al lui Mihail Bulgakov) cu Teatrul Independent din Moscova (Teatrul de Artă din Moscova fondat de Konstatin Stanislavski și de Vladimir Nemorovici-Dancenko). "Idila" lui Maxudov cu lumea teatrului (cuvântul роман se mai traduce în română și prin idilă sau legătură amoroasă) debutează cu scrisoarea pe care acesta o primește de la unul dintre regizorii Teatrului Independent. Anterior, Serghei Leontievici, colaborator al revistei Navigația, scrisese în timpul liber un roman în care evoca lumea dispărută, de dinainte de Revoluția Sovietică, a Kievului natal (în biografia reală a lui Bulgakov este vorba despre romanul Garda Albă). Romanul nu are cum să treacă de cenzură, iar Maxudov se apucă să scrie o piesă de teatru. Din acest moment, fostul corector intră într-o lume nouă, bizară și fascinantă. Montarea textului său, Zăpadă neagră (Zilele Turbinilor, piesă a lui Bulgakov montată la Teatrul de Artă din Moscova și interzisă de cenzura sovietică după aproape 300 de reprezentații, în ciuda faptului că, se pare, era una dintre preferatele dictatorului I. V. Stalin) depinde, însă, de decizia (și de capriciile!) unei figuri atotputernice la care toată lumea din teatru se raportează cu respect: Ivan Vasilievici (prototipul acestui personaj este Konstantin Stanislavski).
Destinul lui Mihail Bolgakov pare guvernat de acelaşi amestec de satiră, fantastic şi tragism care e și amprenta operei sale. Născut la Kiev, în 1891, în familia unui profesor de teologie, studiază medicina, pe care o practică vreme de patru ani (1916 - 1920), pe front şi în spitalele de provincie. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soţii, reuşeste să învingă răul. În 1920, abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Intră în lumea teatrului, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerată un Pescăruş al noii generaţii de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofiţerii Albi face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, în acelaşi timp, piesa preferată a lui Stalin. Din 1929, nu i se mai publică nicio carte şi nu i se mai joacă nicio piesă. Trăind la limita supravieţuirii, Bugakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, vorbește despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenţei asumate, cât şi prin efectele ei neaşteptate. Trei săptămâni mai târziu, primeşte un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân, însă, nepublicate. În ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul Maestrul şi Margareta. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, dictând soţiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei.
Scrieri:
Romane: Garda Albă, Viaţa domnului de Molière, Maestrul şi Margareta;
Povestiri: Inimă de câine, Focul hanului, Însemnări pe manşete;
Piese de teatru: Cabala bigoţilor, Fuga, Insula purpurie, Apartamentul Zoikăi.