Dan Dediu

Începând de duminică, 3 noiembrie, se derulează cea de-a XV-a ediție a festivalului Meridian. Sub titlul Grădina Fragedă/Pulp Garden, singurul concert simfonic din festival, desfășurat la Ateneul Român, a marcat 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Susținut de Orchestra Filarmonicii Altenburg-Gera, programul a inclus o lucrare în primă audiție românească, special comandată pentru acest eveniment, Concertul pentru violoncel și orchestră al compozitorului Dan Dediu, și Simfonia nr. I, op. 68, de Johannes Brahms.
Concertul pentru violoncel și orchestră de Dan Dediu l-a avut ca solist pe strălucitul violoncelist Mircea Marian care, cu doar câteva ore înainte de concert, a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări, pentru care îi mulțumim.

Ai putea să ne vorbești puțin despre caracteristicile lucrării pe care urmează să o interpretezi?

M.M.: Sigur. Pot spune că este un concert extrem de ofertant prin diversitatea sa, iar schimbările multiple de caracter surprind audiența și îi oferă interpretului posibilitatea de a fi creativ. În același timp, Concertul abundă în pasaje de virtuozitate care scot la iveală și calitățile tehnice ale violoncelistului. Aș putea spune că mă regăsesc în acest concert și în povestea sa și cred că am ajuns să îmi asum interpretarea până la ultima notă.
Am putut realiza acest lucru datorită ajutorului pe care l-am primit din partea maestrului, alături de care am lucrat vreme îndelungată, înainte de repetițiile cu orchestra, dânsul cântând la pian o reducție de orchestră, iar eu la violoncel. Împreună am încercat de fiecare dată să discutăm și să ajungem astfel la un consens.
Am avut parte de o experiență foarte plăcută, amândoi veneam cu idei muzicale, și, de asemenea, pot spune că domnul Dediu mi-a lăsat chiar foarte multă libertate de a mă exprima, făcându-mă să prind încredere în a-mi expune propriile idei.

Cum e privită muzica nouă de către colegii tăi instrumentiști? Care sunt dificultățile întâmpinate în abordarea unei partituri de muzică nouă? Dacă sunt.

M. M.: Bineînțeles că sunt. Pot spune că, dintre prietenii mei muzicieni cu care am vorbit și care au abordat muzica contemporană, doar cei care au intrat într-un real contact cu muzica nouă au ajuns s-o înțeleagă și s-o placă. Există în continuare o reticență legată de muzica contemporană, probabil și din cauza faptului că necesită foarte multă răbdare, mai ales la început, pentru a descoperi cu adevărat o lucrare.
Țin minte și acum că prima mea lucrare de muzică contemporană pe care a trebuit s-o interpretez mi-a luat – numai s-o citesc, nu să o și învăț – două luni. Două luni, fiindcă era o scriitură mai ciudată cu care nu eram obișnuit. Pentru a înțelege fiecare detaliu din partitură, am mers să întreb diverși profesori, care au avut amabilitatea de a mă ajuta. Acum sunt convins că, în urma experienței pe care am dobândit-o în domeniu, exact aceeași partitură probabil că mi-ar lua două zile în loc de două luni. Și din acest motiv, poate că unii instrumentiști, necunoscând anumiți termeni, semne, efecte, au o reținere în privința acestui gen.
Eu încurajez muzicienii să aibă curajul și determinarea să-l abordeze și cred că fiecare instrumentist care este dedicat muzicii și care vrea să progreseze trebuie să o facă. De ce? Fiindcă te ajută să te dezvolți foarte mult din punct de vedere creativ. Atunci când cânți o lucrare în primă audiție, e foarte clar că nu ai niciun reper. Nu poți să găsești nimic înregistrat și atunci trebuie doar tu să gândești de la prima până la ultima notă ce vei face cu acea lucrare. În primă fază, sunt convins că nu sună nicicum, dar atunci când ajungi totuși s-o aduci pe scenă și să impresionezi publicul, ți se schimbă maniera de a privi lucrurile. De fiecare dată după ce cânt muzică nouă, când mă reapuc să studiez – nu știu, să zicem concertul lui Haydn în do major –, mi se pare atât de ușor și de natural să cânt, încât nu mai trebuie să mai gândesc, de pildă, locul unui crescendo sau al unui diminuendo. Atât de natural îmi pare totul, parcă vine de la sine. Încurajez pe oricine să abordeze o partitură contemporană.

Ai putea să ne conturezi un profil al ansamblurilor din care faci parte și să ne dezvălui care este ipostaza care ți se pare mai potrivită pentru tine, cea de solist sau cea de instrumentist (într-o orchestră)?

M. M.: Nu cred că pot să aleg o ipostază ca fiind cea preferată. Mă regăsesc și în cea de solist, și în cea de membru al unui ansamblu. Îmi face o deosebită plăcere să cânt în orchestră și în diferite formule camerale, pentru a cunoaște și a cânta cât mai mulți compozitori. Și, de ceva timp, și ramura pedagogică reprezintă o parte a personalității mele. În absolut toate mă regăsesc, nu pot să pun nimic în prim plan.
De exemplu, în seara asta mă simt foarte bine ca solist, dar abia aștept să reîncep să mă duc și la Orchestra de Cameră Radio, unde fac parte dintr-un colectiv extraordinar. Suntem o familie, râd și chiar glumesc cu colegii despre faptul că uneori vin obosit la o repetiție cu Orchestra de Cameră și plec de acolo odihnit. Nu fiindcă nu muncim, de fapt muncim foarte mult, dar este o atmosferă foarte plăcută, care ne încarcă cu pozitivitate și cu voie bună.
În plus, împreună cu colega mea, Ella Bokor, alcătuim duo-ul Duo Cello Jaya, care ne-a adus multe împliniri. Am susținut până acum câteva turnee naționale și internaționale și avem destule proiecte și pe viitor. Duo-ul a luat naștere acum aproximativ opt ani și era alcătuit din Ella împreună cu o altă colegă, Aleka Potingă, care a ales să plece din țară pentru a studia muzica jazz. Ella m-a întrebat dacă nu aș vrea să cânt cu ea în acest duo, eu am fost foarte încântat și, de atunci, de șase ani, încă mai cântăm împreună și ne face o deosebită plăcere. Abordăm diferite genuri și stiluri, de la baroc până la muzică contemporană.
De ceva timp, de vreo doi ani, ne adresăm compozitorilor tineri să ni se alăture și, până în prezent, am avut mai multe concerte cu lucrări scrise de compozitori foarte tineri. Chiar acum ne pregătim să facem un turneu național în care să promovăm muzica contemporană și tineri compozitori extrem de talentați, cum sunt Sebastian Androne, Răzvan Baciu, Diana Rotaru ș.a. Sunt foarte mulți compozitori care merită cântați cât mai des. Cei trei menționați sunt deja consacrați, de fapt, întâmplarea face să-i fi spus chiar pe cei care sunt deja renumiți, dar cred că avem deja vreo zece compozitori care au compus pentru acest duo, printre care și o cubaneză!
Cu ansamblul Violoncellissimo tocmai am terminat un turneu național pe care sper să-l repetăm an de an, să schimbăm orașele. Violoncellissimo a luat naștere la inițiativa maestrului Marin Cazacu, datorită căruia ne-am creat și aici o familie, alături de care simt o reală plăcere atunci când cânt. După fiecare concert ieșim la un suc, mai vorbim, este o atmosferă foarte plăcută. În Orchestra Română de Tineret n-am mai cântat, cred, de trei ani, fiindcă am considerat că nu mai sunt chiar așa de tânăr și am zis că este momentul să mă retrag și să-mi ia altcineva locul.
Sunt foarte ocupat, dar îmi face și plăcere. Indiferent de latura artistică pe care o aleg, tot ce implică muzică, mă face să mă simt în largul meu și îmi aduce acel sentiment de „acasă”. Sunt foarte puține zile în care nu muncesc, dar așa mă simt bine.
Cred că este și acea responsabilizare pe care mi-a insuflat-o maestrul Cazacu, cel pe care eu l-am văzut tot timpul muncind. De dimineață până seara, de luni până duminică. Nu am încercat neapărat să-l copiez, dar cumva mi-a transmis această seriozitate. Dânsul îmi spunea în facultate, cât timp i-am fost student, că îmi trebuie doar două zile pe an în care să nu studiez: de ziua mea și de Crăciun. Fără îndoială, este o exagerare, dar am ținut minte acest lucru și mi-a intrat în sânge. Bineînțeles că sunt mai multe zile în care nu studiez, dacă ar fi să le adun, dar prin atitudinea sa mi-a transmis dorința și pofta de a munci. Și cred că datorită faptului că trăiesc tot timpul prezentul și muncesc în fiecare zi, asta mi-a asigurat și viitorul.

Care este viziunea ta în general despre muzică din postura unui interpret? Atunci când interpretezi îți pui propria amprentă, propria viziune, sau preferi să fii un bun „orator” al epocii pe care o redai?

M. M.: Mie îmi place să descopăr singur o partitură. Atunci când citesc pentru prima oară o știmă, încerc să nu audiez nimic înainte. De-abia după ce o descopăr singur și-mi creez propriile personaje, pe care mai apoi le transpun poate în culori timbrale sau în stări afective, o ascult eventual ca să văd dacă nu m-am îndepărtat un pic prea mult de viziunea compozitorului. Oricum, mie mi se pare foarte greu să asculți pe youtube ceva și să încerci să imiți, fiindcă n-ai cum să-ți însușești în totalitate ceea ce altcineva a gândit. Chiar dacă vrei să copiezi acea interpretare, tot tu vei fi, pentru că vei veni cu un alt sunet, un alt tip de vibrato, un alt tip de articulație și probabil cu un alt tip de implicare, până la urmă.
Eu, de exemplu, pe lângă activitatea de interpret, sunt și profesor și îi încurajez foarte tare pe elevii și pe studenții mei să asculte cât mai multă muzică. Nu pentru a o copia, ci pentru a-și face o idee și pentru a se familiariza cu muzica respectivă, cu perioada în care a fost scrisă lucrarea respectivă ș.a. Dacă nu asculți, nu ai cum să înțelegi cum ar trebui să cânți.

Îți mulțumesc foarte mult!
M. M.: Mulțumesc și eu!

Interviu realizat de Maria Alexandru

Dan Dediu, unul dintre cei mai apreciați compozitori ai momentului, va fi invitat joi la Round Table București

Comunicat de presă

Dan Dediu este unul dintre cei mai apreciați compozitori ai muzicii clasice contemporane, pianist, muzicolog și rector al Universității Naționale de Muzică din București (2008 – 2016).
Dedicat posibilităților pe care muzica le poate atinge, Dan Dediu a compus peste 150 de opus-uri, majoritatea lucrărilor sale fiind create pentru orchestră simfonică, ansambluri camerale, cor, voce sau pian, iar multe dintre ele sunt interpretate în Europa și pe alte continente. În genul operei semnează fie piese pe librete proprii (Postficțiunea), fie pe texte literare celebre (O scrisoare pierdută, Münchhausen – Stăpânul minciunilor).
A concertat la pian în țări precum Elveția, Grecia, China, Italia, Portugalia, Germania, Suedia, iar, prin bursele de studiu, Dan Dediu a compus în Berlin, Viena, Hamburg și Bamberg. În București, la UNMB, a format numeroși tineri compozitori ce s-au făcut remarcați la scenă internațională.
Dan Dediu va fi invitatul ultimei ediții Round Table București din sezonul de primăvară, iar dialogul purtat cu muzicologul Valentina Sandu – Dediu, în rol de soție și moderator, promite să ofere un final de sezon „boem, plin de surprize și cel puțin diferit față de restul celor 17 ediții desfășurate până în prezent”, au anunțat organizatorii.
Evenimentul va avea loc joi, 31 martie, de la ora 19:00, în Studioul de Operă și Multimedia al Universității Naționale de Muzică din București (Str. Știrbei Vodă nr. 33) și va fi transmis în direct pe EnjoyTV.ro. Participarea la eveniment se va face prin solicitarea unei invitații la adresa round.table.bucuresti@gmail.com, în limita locurilor disponibile.

Eseu asupra muzicii (format din interviurile acordate de compozitor):

Dan Dediu: „Muzica e libertate pură. Când asculţi muzică e un act de libertate interioară pe care trebuie să ţi-l asumi. De ce asculţi, altfel? Nu pentru a fi convins de faptul că eşti liber, că eşti bun, că gândeşti, că poţi să te bucuri de ceva care altora le este necunoscut?” „Compoziţia înseamnă mult mai mult decât a găsi sonorităţi noi: înseamnă a găsi o problematică nouă, o viziune şi perspectivă nouă, relaţionări noi între elemente ş.a.m.d.” „Fiecare gen posedă o magie proprie (...) Până la urmă valoarea unei muzici este dată de capacitatea ei de a dezvălui o latură necunoscută, inedită a umanului, şi nu de genul adoptat.”
„De aceea, ca să poţi transmite o emoţie prin muzică, ea trebuie să iasă din specificul naţional strâmt şi să capete o aură universală. Nu e uşor să faci acest lucru. Cum am spus, specificul îl purtăm în noi: e în atitudinea faţă de viaţă.”
„Pentru meloman este important ca muzica să comunice, să muşte cu dinţii din moarte.”
„Eu sunt de părere că pentru a scrie bine ceva pentru un instrument sau cântăreţ trebuie să te pui în pielea lui. Ceea ce înseamnă să ai o capacitate empatică deosebită. Compozitorul trebuie să fie un mare actor. Altfel, e ca şi cum ai scrie pentru obiecte. Scrii pentru scaune sau calculatoare. Sau pentru mături. Trece pe lângă...”
„Consider că treaba noastră este să compunem mai departe, iar meritele, dacă le avem, vor fi recunoscute cândva. Trebuie să recunosc că vremurile nu ne sunt favorabile, dar eu cred cu tărie că valoarea, asemenea uleiului în apă, iese până la urmă la suprafaţă. Este adevărat, uneori poate fi prea târziu...”
„Dar în mod clar, e vorba de o criză profundă a identităţii profesiei de muzician. Poate că a fi muzician e un fel de talent de a nu avea o meserie, ci o vocaţie de a înnebuni oamenii.”
(fragmente din interviurile apărute în revistele „Actualitatea muzicală”, „MEgaLOMANI”, 2007, 2001)

Dan Dediu (n. 16 martie 1967) a absolvit Academia de Muzică din București în anul 1989 unde a studiat arta compoziției cu profesori precum Ștefan Niculescu, Dan Constantinescu, Dan Buciu și Octavian Nemescu. Ulterior, la Viena, a studiat cu profesori precum Francis Burt, Günter Kahowez and Wilhelm Zobl, participând mai târziu la Cursus de Composition et Informatique Musicale la IRCAM în anul 1994. Un an mai târziu a obținut diploma de doctor la Universitatea Națională de Muzică din București.
A primit numeroase premii pentru activitatea sa, dintre care se disting Premiile I obținute la Concursul Național de Componistică de la Cluj-Napoca (în anii 1986, 1988), la Brass Chamber Music Competition în Budapesta (în anul 1990) și la Premier Councours pour Orchestre Françaises de Flűtes (în anul 2000, pentru lucrarea „Spaima”).
Alte distincții remarcabile oferite compozitorului român sunt Premiul „George Enescu” la concursul omonim în București (în anul 1991, pentru „Simfonia 1”), Premiul Academiei Române pentru Muzică (în anul 1991 pentru „String Quartet no.3”). Uniunea Compozitorilor Români i-a oferit, începând cu anul 1992, multiple premii de creație, pentru muzică de cameră, pentru muzică simfonică, pentru operă și pentru muzicologie, pentru muzică corală etc.
Dan Dediu a obținut Premiul pentru EXPO 2000 de la Agenția Română pentru Dezvoltare (în anul 2000), Premiul Galliard Ensemble International Composers Competition în Londra (în anul 2000), Premiul Neuköllner Opernpreis în Berlin (pentru opera „Münchhausen - Herr der Lügen” în anul 2002) și Premiul Prometheus - Opera Prima în București, acordat de Fundația „Anonimul” (în anul 2002).
Pe lângă activitatea de compozitor, Dan Dediu a fost director artistic al „International Week of New Music Festival” în București, în anii 1999, 2011, 2007, 2008, 2016.
A fost invitat în calitate de lector la Queen’s University of Belfast (în anul 1994) și este cadru universitar la Universitatea Națională de Muzică din București, pe care a condus-o în calitate de rector între anii 2008-2016.

Spectacolul de operă Münchhausen - Stăpânul minciunilor va avea următoarele reprezentații pe data de 1, 2 și 3 aprilie în stagiunea Operei comice pentru copii 2015-2016.

Cel de-al doilea sezon Round Table București se va desfășura în Sala de Operă a Conservatorului bucureștean, renumită pentru calitățile sale acustice, cu o scenografie nouă ce cuprinde mobilierul LEM’S, creat de designeri români. Round Table București este un proiect al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, proiect cultural co-finanțat de AFCN.

La eveniment, intrarea va fi liberă, în baza invitației ce poate fi solicitată la adresa round.table.bucuresti@gmail.com, în limita locurilor disponibile.
Seara de joi se va încheia printr-o invitație la degustare de vinuri susținută de Organizația Somelierilor din România și vinurile Balla Geza, prin prezența somelierului Istvan Pentek.
Fiecare spectacol - conferință va dura 90 de minute și va fi transmis în direct pe www.EnjoyTv.ro

Arhiva evenimentelor curente, precum și cea a primului sezon Round Table București poate fi urmărită pe site-ul www.EnjoyTV.ro și cuprinde participarea unor personalități precum Maia Morgenstern, Ioana Pârvulescu, Răzvan Mazilu, Aurelian Octav Popa, Răzvan Suma, Octavian Nemescu, Viorica Flintașu, Ștefan Gheorghiu și din sezonul 2: Cosmin Manolescu, Marcel Pavel, Marin Cazacu, Dan C. Mihăilescu, Ștefan Ghenciulescu, Sorina Goia, Ioana Flora.
Parteneri: Universitatea Națională de Muzică, Exces Music, magazinele de mobiler LEM’S, Radio România Cultural, Radio România Muzical, EnjoyTV.ro, Organizația Somelierilor din România, vinurile Balla Geza, Asociația Pro Valores, Valentina Sandovici, Make-up Artist.
Parteneri media: SapteSeri, Observator Cultural, LiterNet, Agentia de Carte, Garbo.ro, Calendar Evenimente, Librăriile Humanitas, Bucureșteni.ro, Judy Florescu, Capital Cultural, Online Gallery, Economistul