Stiri Codruţa Vasiu

Codruţa Vasiu

Avatarii faraonului Tla

Teatrul: 
Teatrul Naţional Radu Stanca - Sibiu
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Premiera: 
18 May 2000

dramatizare de Corin Braga şi Mc. Ranin

avatar: - transformare neprevazuta si chinuitoare in evolutia unei fiinţe sau a unui lucru - numele dat diferitelor incarnări ale zeilor indieni, mai ales cele ale Vişnu.

Traducere Larousse 1986

Eminescu are nazuinta de a gasi principiul vietii, de a scrie cu alte cuvinte o literatura filosofica, incercand sa priveasca dincolo de aparente dand o solutie existentei.

In "Avatarii faraonului Tla", intitulata astfel de Calinescu, este vorba de metempsihoza, de reincarnarile unui faraon.

Personajele traverseaza timpul sub diferite identitati pentru a-si gasi linistea in insula Euthanasius, in gandirea pura. Un astfel de scenariu este deschis unor posibilitati spectaculare care sa angajeze evolutia artei spectacolului de azi in plan european, in care textul nu este decat unul din elementele expuse publicului. La texte se adauga decorurile, muzica, dansul, intr-o sinteza care nu-i putea displace poetului. Incercarea noastra nu este festivista, ea doreste sa faca deschideri in perceptia contemporana asupra autorului Luceafarului...

Mc. Ranin

Othello?!

Teatrul: 
Teatrul Naţional Radu Stanca - Sibiu
Regia: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Cu: 
Scenograf: 
Premiera: 
30 Mar 2007

Premiul pentru Cel mai bun spectacol al anului 2002 acordat de Uniunea Teatrală din România.

Spectacol  declarat de critica de specialitate din Anglia şi România drept unul din cele mai bune spectacole Shakespeare văzute vreodată alături de creaţia lui Sir Peter Hall, Robert Lepage şi Silviu Purcărete.

Despre Zholdak, George Banu scrie (Artpress 283/2002)
El nu pune în scenă, el organizează o desfăşurare de imagini ale căror motivaţii rămân adeseori enigmatice, dar a căror putere de descoperire încântă. Există la el un suprarealism de aceeaşi sorginte cu cel descoperit de Aragon la Bob Wilson. Zholdak se sustrage oricărei subordonări şi, într-o manieră extravagantă, se impune, se expune, se afirmă: el poate agasa tot atât cât poate fascina. El se erijează în stăpân al spectacolelor sale şi trimite oarecum la figura pe nedrept desconsiderată de teatrul francez, Carmelo Bene. (…) Zholdak se aliază acestei poetici şi, ca autor al spectacolelor sale, recunoaşte: “Iubesc forma. Iubesc forma.”