Stiri Vasile Gorduz

12 mai - 20 iunie 2010

VASILE GORDUZ vine dintr-o lume curată, care nu mai există nici acolo de unde a venit, din Trifeşti. Lui i-a rămas în suflet toată aura unică a unei lumi perfecte unde totul se petrecea cu rost, cu bucurii şi tristeţi. Totul mânat de legile pornite din altarul bisericii unde slujea un preot atotştiitor al învăţăturii lăsate de Dumnezeu oamenilor. A crescut până la 12 ani alergând între curtea bisericii şi cea a casei sale care mijlocea trecerea spre casa părintelui unde stătea mai tot timpul, fiind coleg cu băiatul preotului. Tata Mitea Nichita l-a urcat în căruţa cu doi cai mâncători de jar şi au ajuns, trecând prin focul bombardamentelor, în Bucureştiul anului 1944. Să laşi „raiul” pentru un război continuu, asta a fost „viaţa” pentru Vasile Gorduz.

Ceea ce este minunat, „raiul” acesta care era numai al lui, l-a hrănit continuu. Ce bogăţie nemărginită are „raiul” fiecăruia dintre noi, şi îl părăsim pentru una sau alta.

Vasile al nostru l-a păstrat, strâns cu străşnicie în pumnii lui mici de copil rămas singur într-un loc străin şi i-a dat drumul doar din când în când, să-şi hrănească himerele grăbite sau cele cu pui, sau păsările lui obişnuite, obosite de zbor, odihnindu-se cu ciocul în ţărîna. Purtatorul de miel se roagă cu rugăciunea lui, „transhumanţa” îl obsedează,”Victoria”ce a însemnat nefiinţa noastră, se aruncă în braţele lui Traian, Eminescu îşi desleaga sandalele, ca Moise, pentru a păşi pe pământul Maicii Domnului.

Vasile Gorduz are un mare avantaj: poartă un nume mare, Vasile, nimic nu i-l poate lua. A trecut prin viaţă pur, nimic nu i-a alterat prospeţimea gândului, frumuseţea faptei, dragostea unică faţă de ţara asta, unde el a venit pentru a-şi uni cântul sau unic cu cel al altor mari iubitori de neam. Fericiţi suntem toţi dacă putem să vedem de unde vine ceea ce ne-ar putea umple de fericire. Portretul lui Mircea Eliade este ultima amintire din raiul pe care Vasile Gorduz ni l-a revărsat din pumnii lui mici de copil venit din Trifeştii Basarabiei.