Muzeul Național de Istorie a României

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) în parteneriat cu Yunus Emre Enstitusu (Institutul Yunus Emre), anunță deschiderea expoziției temporare „Civilizații anatoliene”. Vernisajul va avea loc joi, 4 aprilie 2019, cu începere de la cu ora 18ꓽ00 la sediul MNIR din Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, București, Sala Lapidarium.

Expoziția face parte dintr-o serie de evenimente culturale desfășurate în cadrul Zilelor Culturii Turce – Viață și ființă. Vor fi expuse obiectele de ceramică create de către artiștii ceramiști Siber Sevim și Cemalettin Sevim, alături de piese de ceramică de Iznik (sec. XV-XVI) din colecția Muzeului Național de Istorie a României.
Expoziția va fi deschisă la Muzeul Național de Istorie a României în perioada 5-14 aprilie 2019 și va putea fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10ꓽ00-18ꓽ00.

Doamna Sibel Sevim este artist plastic ceramist cu expoziții în întreaga lume, lucrările sale aflându-se în colecții publice sau particulare din numeroase țări. Este profesor universitar, a fost director al Institutului de Arte Frumoase al Universității Anadolu între anii 2007-2013 și este membru al Academiei Internaționale de Ceramică și al NCECA (National Council on Education For the Ceramic Arts) din SUA.
Domnul Cemalettin Sevim este artist plastic ceramist și profesor la Institutul de Arte Frumoase al Universității Anadolu. A expus creații de-ale sale în întreaga lume, a primit patru premii internaționale și are, de asemenea, o prodigioasă activitate și în domeniul cercetării, publicând numeroase studii, articole și cărți.

.

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) în parteneriat cu Școala Gimnazială Genesis organizează cea de a patra ediție a Concursului “ARTfel de Istorie”. Evenimentul va avea loc miercuri, 3 aprilie, începând cu ora 10ꓽ00 la sediul MNIR din Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, București.

Concursul se desfășoară cu sprijinul Inspectoratului General al Municipiului București și reunește elevi pasionați de istorie, care vor să studieze această disciplină și altfel, într-un mod original, interactiv și interdisciplinar.
Din anul 2016, când a avut loc ediția pilot, concursul s-a bucurat de succes atât în București, cât și în restul țării.
Evenimentul se adresează elevilor din clasele gimnaziale. Aceștia au de ales între diverse epoci și trebuie să respecte, în sceneta pe care o vor prezenta juriului, tematica secțiunii alese, respectiv: Preistorie, Antichitate, Evul Mediu, Epoca Modernă și Epoca Contemporană.

Competiția “ARTfel de Istorie” reprezintă, așadar, o completare a metodelor tradiționale de învățare, cu o abordare modernă și tehnici de studiu atractive. Concursul este atipic, în cadrul lui istoria capătă viață, informațiile sunt vii, iar personajele istorice se dezvăluie, prin talentul actoricesc al elevilor, din toate punctele de vedere, inclusiv psihologic.
Juriul va fi alcătuit din Mihai Manea, inspector școlar, specialitatea Istorie, Flavius Nicolae Roaită, muzeograf Muzeul Național de Istorie a României și Ovidiu Savu, șef Serviciu Istorie și Literatură, Casa Mureșenilor Brașov.
În fiecare an au participat aproximativ 200 de elevi din toată țara, iar feedback-ul a fost mereu unul pozitiv.
Informații suplimentare despre concurs puteți afla la:

Dragoș Pârcălabu
Profesor coordonator
0722-992.900
dragos.parcalabu@genesis.ro

Secția Relații Publice
Muzeul Național de Istorie a României
021.313.19.25
pr.mnir@gmail.com

.

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) vă oferă, într-un moment special al anului, dedicat eternului feminin, un mărțișor științfic aparte: prelegerea „Doamnele Miciei Romane. Semne, chipuri și iubiri de la marginea Imperiului” susținută de dr. Mihaela Simion.

Evenimentul, desfășurat în cadrul ciclului de conferințe „Historia Viva”, se dorește a fi o pledoarie pentru actualitatea istoriei, privită din perspectivă umanistă. Dincolo de rigorile metodei științifice, dincolo de instrumentele, sursele și constrângerile profesiei, istoricul și arheologul, cu atât mai mult atunci când este muzeograf, trebuie să aibă mereu convingerea că în spatele evenimentelor istorice seci, al anilor sau a obiectelor studiate, stă mereu forța creatoare umană, contribuția unor individualități distincte. Istoria mare se țese și se deapănă din firul micilor povești de viață, de multe ori rămase ascunse în negura timpului.

Conferința pe care v-o oferim este despre un timp (secolele II – III p. Chr), un loc - Micia (Mintia, com. Vețel, jud. Hunedoara) - o așezare urbană de la granița Imperiului Roman, din Dacia și despre doamnele locului, așa cum se înfățișează ele pe pietrele ce le-au purtat amintirea până în vremea noastră. Sunt soții, mame, fiice, femei ale cetății, iubesc și sunt iubite, au dureri dar și bucurii, iar în povestea lor, îmbogățită permanent de arheologie, ne regăsim, în mare măsură, fiecare dintre noi.

Vă invităm așadar, joi, 7 martie a.c., ora 11ꓽ00, doamne, domnișoare și nu numai, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, corp Stavropoleos, etaj II, sala Mihai Viteazu. Accesul la eveniment este gratuit, în limita locurilor disponibile.

.

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) organizează, în cadrul seriei de conferințe publice „Historia Viva”, o nouă prelegere cu titlul „Proclamarea Unirii. O pictură emblematică și personajele sale”, prezentată de dr. Cornel Constantin Ilie, director adjunct al MNIR.
Evenimentul va avea loc joi, 28 februarie 2019, cu începere de la ora 11:00, la sediul MNIR, în Sala Lapidarium, unde este expus tabloul.

„Proclamarea Unirii” este, fără îndoială, una dintre cele mai reprezentative creații plastice care au ca subiect Unirea Principatelor Române din 1859. O întrebare care a fost deseori auzită, mai ales atunci când tabloul a fost expus cu diferite ocazii, a fost cea legată de identitatea personajelor din pictura realizată de Theodor Aman în anul 1861. Profitând și de faptul că lucrarea a trecut printr-un proces laborios de restaurare, care a luminat, la propriu, pictura și a readus la viață personajele, am considerat că se impune o încercare de identificare a acestora. Rezultatele acestei încercări vor fi prezentate celor prezenți la evenimentul din 28 februarie 2019.
Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile.

.

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) anunță deschiderea expoziției temporare „Fețele noi ale armelor vechi”. Vernisajul va avea loc joi, 28 februarie 2019, începând cu ora 17:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, sector 3, București.

Expoziția aduce în atenția publicului o serie de obiecte cu un caracter deosebit din patrimoniul tehnico-militar al MNIR, realizate și folosite în prima parte a secolului XX, în special în timpul Primului Război Mondial.
Efectele Primului Război Mondial asupra evoluției umanității au fost profunde, schimbările survenite asupra mediului social fiind resimțite și astăzi. Unul dintre domeniile tehnice care s-a dezvoltat în mod spectaculos în această perioadă a fost cel al armelor, forțele implicate în Marele Război investind masiv în cercetarea și dezvoltarea armamentului atât de necesar pe câmpurile de luptă.
Având în vedere expozițiile dedicate comemorării Marelui Război organizate de către MNIR în cursul anilor trecuți, specialiștii din cadrul Secției Restaurare și-au propus să prezinte frânturi din Primul Război Mondial dintr-o perspectivă absolut deosebită și neabordată până în prezent în muzeele românești, scopul expoziției „Fețele noi ale armelor vechi” fiind acela de a oferi publicului vizitator oportunitatea de a înțelege atât importanța restaurării în cadrul muzeului, care în această situație a presupus îmbinarea a două meserii atât de diferite și de rare în prezent: cea de restaurator și cea de armurier, cât și importanța armelor de foc pentru istoria tehnicii, precum și pentru istoria militară. De altfel, urmând buna tradiție a expozițiilor de restaurare, acest proiect reprezintă o ocazie unică de a descoperi ce se întâmplă „în spatele ușilor închise” din laboratoarele muzeelor, de a cunoaște procesul meticulos de restaurare, dar și mecanismele de funcționare a obiectelor restaurate.
În aceeași măsură, expoziția se înscrie în seria evenimentelor dedicate centenarului încheierii Primului Război Mondial, fiind în același timp și primul proiect expozițional dintr-o serie de evenimente dedicate restaurării bunurilor de patrimoniu, pe care MNIR își propune să le organizeze în următoarea perioadă.
În cadrul expoziției „Fețele noi ale armelor vechi” vor putea fi admirate o serie de arme de foc folosite în Primul Război Mondial, eveniment de primă importanță pentru istoria umanității și pentru istoria României, și anume: pistol semi-automat Roth-Steyr M. 1907, revolver Mosin Nagant M. 1895, pușcă Lebel Fusil dʼInfanterie M. 1886, carabină Mauser Gewehr 98, pușcă Mauser M.1895, mitralieră Chauchat (CSRG) M.1915 și mitralieră Hotchkiss M.1914, precum și grenade și tuburi de proiectile. Aceste obiecte valoroase din colecția MNIR sunt adevărate inovații tehnice care au fost înnobilate de o restaurare minuțioasă și constrângătoare din punct de vedere estetic și științific. Expoziția este completată de două jurnale care au aparținut unui militar român implicat în Primul Război Mondial, piese de asemenea restaurate cu această ocazie.

Expoziţia va fi deschisă la MNIR în perioada 28 februarie– 28 aprilie 2019, putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 09:00 – 17:00.

.

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) organizează, în cadrul seriei Historia Viva, o nouă conferință intitulată „Berlin: două orașe, două regimuri politice, două muzee”, care va fi prezentată de dr. Eugen Paraschiv-Grigore, muzeograf în cadrul Secției Arheologie.

Evenimentul va avea loc joi, 21 februarie a.c., cu începere de la ora 11.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, corp Stavropoleos, etaj II, sala Mihai Viteazu. Accesul la eveniment este gratuit, în limita locurilor disponibile.
Călătoria documentară efectuată la Berlin, în toamna anului 2018, de către autorul conferinței, a constituit și prilejul pentru vizitarea unor muzee renumite pentru turiști, anume DDR Museum (Muzeul RDG) și Topographie des Terror (Topografia terorii). Acestea constituie tema abordată în cadrul evenimentului, fiind prezentate într-o perspectivă comparativă, istoriile regimurilor nazist și comunist, experiențe totalitare care au marcat evoluția Germaniei, dar și a Europei pentru mai bine de jumătate de secol.

Demersului de față, axat pe cunoașterea și analizarea unor repere importante ale muzeografiei actuale, i se adaugă prezentările publice organizate anterior de Muzeul Național de Istorie a României, o instituție culturală care se află de peste 15 ani într-un amplu proces de restaurare a sediului și refacere a expoziției de bază. Într-un asemenea context, documentarea și înțelegerea fenomenului muzeal contemporan din alte țări este o experiență necesară pentru punerea în operă a Noului MNIR.

.

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și IGV FILM&MEDIA au plăcerea de a vă invita la proiecția filmului documentar „Ce-am făcut 100 de ani…?”

Evenimentul va avea loc joi, 21 februarie, începând cu ora 18ꓽ00, la sediul MNIR. Accesul se va face prin intrarea B a muzeului, situată în Strada Poștei (corp Stavropoleos, etaj II, sala Mihai Viteazul). Intrarea este liberă, în limita a 80 de locuri disponibile.

Producția cinematografică „Ce-am făcut 100 de ani…?” este un film documentar de lungmetraj cu o durată de 100 de minute, dedicat aniversării participării României în Primul Război Mondial și Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Filmul documentează cele mai importante momente istorice din ultimii 100 de ani ai României: participarea în Primul Război Mondial, Marea Unire de la 1 decembrie 1918, România interbelică, Al Doilea Război Mondial, Comunismul, Revoluția din 1989 și perioada postdecembristă.

Prezența în această producție a unor oameni de cultură și specialiști de mare valoare precum: Acad. Ion Aurel Pop – Președintele Academiei Române, istoricul Adrian Cioroianu, sociologul Bogdan Ficeac, jurnalistul și scriitorul Cristian Tudor Popescu, precum și a unor interpreți de marcă ai folclorului românesc – Sava Negrean Brudașcu, Ioan Bocșa, Mariana Anghel – reprezintă o garanție de netăgăduit pentru modul în care sunt prezentate faptele, evenimentele și documentele istorice.

„Ce-am făcut 100 de ani…?” este încheierea unei serii de documentare, dedicate istoriei României și a românilor, serie deschisă de lungmetrajul „Când Pământul Vorbește” care a avut premiera în 2017.

Filmul este o producție 2018 a IGV FILM&MEDIA / AEEAR / KIWI KAMERA.

Proiecția va avea loc în prezența domnilor Viorel Costea, regizorul documentarului și dr. Ernest Oberländer- Târnoveanu, managerul MNIR.

.

Cu ocazia aniversării a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) prezintă publicului o remarcabilă operă de artă semnată de Theodor Aman: „Proclamarea Unirii (24 Ianuarie 1859)”
Lucrarea, care face parte din colecția de artă plastică a muzeului, a fost supusă unor proceduri complexe de conservare - restaurare în cursul anului 2018.
Restaurarea, care a vizat atât pânza, cât și rama tabloului, a fost coordonată de către Sorina și Romeo Gheorghiță, restauratori pictură, experți M.C.C. La acest proces au colaborat Violeta Pintilie, restaurator rame, Migdonia Georgescu și Zizi Ileana Baltă, cercetători științifici, Compartimentul pentru Investigații cu Radiații Nucleare, Secția Investigații Fizico-Chimice și Biologice din cadrul MNIR.

Unirea Principatelor, înfăptuită prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, a reprezentat încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoscut în istoriografie ca fiind „secolul națiunilor“, un ideal pentru toți românii.
Realizată sub semnul ideilor Revoluției pașoptiste, Unirea Moldovei și a Țării Românești a reprezentat un prim obiectiv comun îndeplinit al elitei de pe ambele maluri ale Milcovului. Debutul anului 1859 avea să aducă împlinirea idealului românilor de la sud și est de Carpați.
Evenimentul a fost surprins plastic în anul 1861 de către Theodor Aman în creația artistică „Proclamarea Unirii (24 Ianuarie 1859)”. Pictura, realizată în ulei pe pânză, evocă un moment de răscruce al istoriei națiunii române şi îi reprezintă pe membrii Adunării Elective de la Bucureşti în timpul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti.
Theodor Aman (1831 – 1891) a fost pictor și grafician român care a studiat la Craiova și București, desăvârșindu-se ca artist plastic la Paris. Este unul dintre fondatorii școlii românești de pictură, alături de Gheorghe Tattarescu punând bazele, în anul 1863, a Școlii de Arte Frumoase din București, Theodor Aman fiind și primul director al instituției de învățământ amintite. Compozițiile cu tematică istorică reprezintă genul definitoriu al unuia dintre cei mai reprezentativi pictori ai națiunii române.
Pictura va putea fi admirată până la jumătatea lunii februarie 2019, în Sala Lapidarium, de miercuri până duminică, în intervalul orar 9:00 – 17:00 (ultimul acces făcându-se la 16:15).

Descrierea și fișa de restaurare a lucrării

Autor lucrare: Teodor Aman,
Titlul lucrării: Proclamarea Unirii,
Inv. 139695, MNIR,
Tehnica/suport: pictură ulei pe pânză,
Dimensiuni: 193,5 x 137 cm / Suprafața = 265,1 dm²,
Şcoală/Atelier: Şcoala românească, sec al XIX-lea,
Semnat şi datat dreapta. jos, cu negru: Th. Aman / 1861,
Colecţie: Artă plastică, Istorie Modernă şi Contemporană

Cuvinte cheie
Conservare-restaurare; recuperarea imaginii; cercetarea suprafeței picturale; analiza tehnicii; investigații XRF*; pictură în tehnica ulei pe suport de pânză; starea de conservare; recuperarea estetică a imaginii; pictură de șevalet; operă de artă.

Descrierea compoziției
Într-o încăpere cu ferestre în fundal la mijloc şi stânga, grupuri de bărbaţi îmbrăcați în costume negre. Majoritatea sunt reprezentați stand în picioare. Câţiva cu mâna dreaptă ridicată gesticulează, în jurul a trei mese acoperite cu pânză roşie. În primul plan dreapta spre centru trei bărbaţi (unul văzut din spate) întorşi spre un grup mai numeros din stânga; în planul doi centru un prelat cu crucea în mâna dreaptă ridicată. În fundal la mijloc, doi preoţi alături de alţi bărbaţi în picioare în spatele mesei. La colţul mesei din dreapta un bărbat este pictat scriind.
Bibliografie: Centenar Theodor Aman 1991, Editura Venus, Bucureşti, 1991, cat. 37;
Fișa analitică de evidență - MNIR.

Tehnica de realizare a picturii
Tabloul a fost realizat în culori de ulei, având un suport din pânză. Pânza ce constituie suportul picturii este din fibre de in, cu firul subţire şi ţesătura densă. Șasiul original era din lemn de conifer și a fost confecționat cu îmbinări mobile și pantă la interior. Pictura a fost realizată cu o pensulație și tușe fine, delicate ce urmăresc în detaliu portretele și organizarea compoziției. Este semnat și datat de către artist, în partea dreaptă jos, cu o culoare brun de ulei: “Th. Aman / 1861”.

Starea de conservare a lucrării
Barele de lemn ale suportului auxiliar din care era formate au fost confecționate relativ subțiri în raport cu dimensiunile mari ale tabloului și nu au putut susține corect suportul din pânză. Din acest motiv, în timp, toate laturile și traversele șasiului s-au curbat concav. De asemenea s-a constatat că lipseau trei dintre penele de extindere ale șasiului.
Suportul de pânză era foarte slab tensionat pe șasiu. Prezenta numeroase deformări produse de tensionarea insuficientă, prin imprimarea muchiilor interioare ale șasiului, deformări datorate și loviturilor sau din cauza unor petice aplicate pe spate ce consolidează mici rupturi ale pânzei. Marginile picturii erau scurte și degradate, din această cauză nu asigurau o întindere eficientă a suportului. Pe verso erau prezente depuneri semiaderente de praf sau alte materiale acumulate în timp.
Lucrarea prezenta eroziuni la margini, urmele acestea proveneau de la înrămările anterioare. De asemenea au fost identificate local zgârieturi și găuri de la diferite cuie, În colțul din dreapta jos al picturii sunt pete ce indică o expunere accidentală la umiditate. Preparația suportului cu un conținut mare de ulei a favorizat în timp degradarea pânzei de in, cu firul subţire, care s-a oxidat parțial, rezultând o fragilizare a acesteia. Acest aspect tehnologic, a favorizat ca acidentele mecanice produse să creeze deformări și rupture ale pânzei. Starea de conservare în care se afla lucrarea înaintea prezentei restaurări, s-a datorat și expunerii sau păstrării sale de-a lungul timpului, în condiții de microclimat foarte diferite, variabile. Un alt factor la reprezentat manipularea dificilă a lucrării care are dimensiuni mari și o greutate considerabilă. Și acești factori au influențat apariția unor deformări ale suportului de pânză.
În timp tabloul a suferit unele intervenții de restaurare, Acestea au avut drept scop consolidarea pe verso a suportului deteriorat datorită acțiunilor mecanice suferite. Alte intervenții cum ar fi chituiri, reintegrări cromatice au fost localizate mai mult la nivelul inferior al suprafeței picturale. De asemenea întreaga suprafață a mai fost curățată parțial și revernisată în mai multe etape.
Stratul pictural prezenta tendințe de desprindere locale, în zonele rupturilor consolidate pe spate sau pe muchiile tabloului.
Pe întreaga suprafață a tabloului au fost numeroase depuneri de muscă și depuneri aderente.
Straturile de verni prezente, erau degradate foto-chimic, puternic îmbrunate și cu numeroase matizări. Acestea modificau major raporturile valorice și cromatice ale tabloului lui Aman. Retușurile primite în timp, din zonele rupturilor pânzei ereu de asemenea modificate cromatic și matizate.
La nivelul ramei erau prezente lacune, eroziuni, desprinderi în structura ornamentală. Depuneri și acumulări semiaderente se aflau pe întraga suprafață a ramei.

Metodologia operaţiunilor de conservare-restaurare
În vederea stabilirii strategiei de restaurare, s-a avut în vedere bipolaritatea operei de artă, prin care aceasta defineşte fară a se denatura sau diminua autenticitatea mesajul istoric şi artistic al autorului. Intervenţiile de conservare-restaurare au urmat principiile prin care se indică direcţiile de realizare a metodologiei. Astfel, aceste intervenţii asupra operei de artă trebuie să fie: recognoscibile, fără să producă un fals istoric sau estetic; reversibile, trebuie să poată fi îndepărtate cu uşurinţă; compatibile, să folosească materiale compatibile faţă de materia originală, să nu o afecteze sub nici o formă; minime dând posibilitatea pe viitor realizării unor noi intervenții de conservare-restaurare dacă este necesar. Operaţiunile de conservare-restaurare astfel realizate, trebuie să ofere operei de artă o unitate potenţială și în acelaşi timp, păstrarea autenticităţii sale.

Operațiuni de restaurare realizate pentru lucrarea de pictură
Consolidarea locală a tendinţelor de desprindere şi a desprinderilor stratului pictural. Operațiune necesară pentru ca următoarele operațiuni să se poată desfășura în siguranță.
Îndepărtarea depunerilor semiaderente și aderente, de pe spatele tabloului.
Îndepărtarea consolidărilor aplicate anterior, ce corespundeau etapelor de intervenție.
Îndreptarea deformărilor suportului de pânză, prin aplicarea de prese și procedee locale la cald și rece.
Reconsolidarea rupturilor suportului de pânză. Rupturile au fost consolidate iar pentru completarea lacunelor suportului s-au folosit adezivi compatibili și fibre de pânză originală.
Consolidarea prin dublare a marginilor suportului de pânză. Suportul marginal al picturii a fost consolidat prin dublarea cu o pânză de in, folosind ca adeziv cleiul de sturion.
Proiectarea și confecționarea unui nou șasiu cu traverse, din lemn de brad.
Reîntinderea și tensionarea corectă a lucrării pe noul șasiu confecționat.
Îndepărtarea verniurilor degradate, a retușurilor, a depunerilor aderente și a depunerilor provenite de la insecte. Curățarea tuturor retușurilor, a chiturilor vechi și repictărilor, au pus în evidență autenticitatea cromatică a tabloului. Îndepărtarea verniului degradat a pus în evidență mai multe straturi de verni cu solubilizare diferită. Acestea au înglobat depunerile prezente pe suprafață în momentul aplicării.
Vernisarea generală a lucrării cu un verni pe bază de rășină dammar.
Chituirea lacunelor stratului pictural. Lacunele stratului pictural au fost completate prin chituire, urmărind o reconstituire a aspectului plastic al suprafeţei originale. Operațiunea s-a realizat cu un chit compatibil și reversibil, din gelatină și praf de cretă.
Reintegrarea cromatică a lacunelor și a eroziunilor stratului pictural. Reintegrarea cromatică s-a realizat după chituirea lacunelor la nivelul acestora dar şi al eroziunilor suprafeței picturale. Pentru a păstra același principiu al reversibilității s-au utilizat pentru integrarea cromatică pigmenți cu emulsie și verni.
Vernisare finală a stratului pictural. La final, a fost aplicat prin pulverizare un verni de protecție pe bază de rășină dammar.
Protejarea versoului lucrării cu un carton, PH neutru

Operațiuni la nivelul ramei cu ornamente
Consolidare desprinderilor în profilul ramei și a stratului decorativ
Completarea lacunelor din zonele pierdute ale profilului cu ornamente
Curăţarea depunerilor semiaderente și aderente
Repoleiri locale în zonele chituite și completate anterior
Integrarea cromatică în zonele refăcute volumetric

Bibliografie selectivă
Artists' Pigments, A Handbook of their History and Characteristics, vol. 1-2, National Gallery of Art, Washington / Archetype Publications, London, 1985-1993.
Ioan Istudor, Noțiuni de chimia picturii, Ed. Daim Publishing House, București, 2006.
Adrian Silvan Ionescu, Centenar Theodor Aman, Ed. Venus,1991

Coordonare: restauratori pictură, experți M.C.C.: Sorina Gheorghiţă / Romeo Gheorghiţă
Colaborator, restaurator rame: Violeta Pintilie.
*Aanalize XRF: Migdonia Georgescu / Zizi Baltă, cercetători științifici, Compartimentul pentru Investigații cu Radiații Nucleare, Secția Investigații Fizico-Chimice și Biologice din cadrul MNIR.

Muzeul Național de Artă al României deține în patrimoniul său un număr important de obiecte provenind din Tezaurul României restituit de Uniunea Sovietică în 1956, precum și o serie de documente redactate cu ocazia predării acestor bunuri de patrimoniu. Printre acestea se află inventarul obiectelor restituite, întocmit la Moscova în intervalul 1948-1950.

Inventarul este cuprins în trei registre, conținând file dactilografiate, în limba rusă, cu numele obiectelor, descrierea lor și numerele atribuite. Primul registru inventariază tezaure monetare, al doilea piese monetare, ordine şi medalii şi piese de artă decorativă, iar al treilea, piese de artă veche românească şi manuscrise, pictură românească modernă. Cele trei registre sunt legate în piele şi poartă pe ultima filă sigiliul muzeelor Kremlinului.

Muzeul Național de Artă al României va expune unul din aceste trei registre la Muzeul Național de Istorie a României, cu prilejul organizării dezbaterii cu titlul ,,Tezaurul României la Moscova. 100 de ani mai târziuˮ. Evenimentul va avea loc marți, 20 decembrie 2016, începând cu ora 12.00.